www.home.ro
Afiseaza toate 67 postarile pentru acest subiect pe o singura pagina

www.home.ro (http://www.home.ro/forum/index.php)
- Spiritualitate (http://www.home.ro/forum/forumdisplay.php?forumid=22)
-- Einstein si Dumnezeu (http://www.home.ro/forum/showthread.php?threadid=2929)


Postat de cromy@home.ro pe 10-10-2002 06:56 PM:

"stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba"

Deseori citata de teologi, aceasta fraza a dus la crearea unui mit, acela ca Einstein era credincios. De fapt citatul este rupt din context, si sunt destule altele care arata care era adevarata parere a lui Einstein despre Dumnezeu, si ce intelegea el prin religie. Fraza de mai sus este luata din eseul "Stiinta si religie" (Albert Einstein - "Cum vad eu lumea", Ed. Humanitas), din care am sa dau mai jos contextul relevant.

"Stiinta insa nu poate fi creata decat de oameni adanc patrunsi de aspiratia spre adevar si intelegere. Sentimentul acesta isi are izvorul in sfera religiei. De aceasta tine si increderea ca regularitatile valabile pentru lumea existentei sa fie rationale, adica accesibile ratiunii. Eu unul nu pot concepe un om de stiinta veritabil fara aceasta credinta profunda. Situatia poate fi exprimata printr-o imagine: stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba.
Desi am afirmat mai inainte ca nu poate exista un conflict legitim intre religie si stiinta, trebuie sa precizez totusi aceasta asertiune inca o data, intr-un punct esential, cu referire la continutul efectiv al religiilor istorice. Precizarea priveste conceptul de Dumnezeu. In perioada de tinerete a evolutiei spirituale a omenirii, fantezia umana a creat dupa chipul omului zei despre care se credea ca determina sau in orice caz influenteaza lumea fenomenala. Omul cauta sa schimbe atitudinea acestor zei in favoarea sa prin magie si rugaciune. Ideea de Dumnezeu din religiile propovaduite astazi este o sublimare a acestei conceptii vechi despre zei. Caracterul ei antropomorfic se vadeste bunaoara, in faptul ca oamenii apeleaza la fiinta divina in rugaciuni si ii cer sa le indeplineasca dorintele.
Fireste, nimeni nu va nega ca ideea existentei unui Dumnezeu personal, atotputernic, drept si bun poate oferi omului consolare, ajutor si calauza; totodata, gratie simplitatii sale, ea este accesibila si spiritelor celor mai neevoluate. Dar, pe de alta parte, aceasta idee sufera de carente decisive, care au fost dureros resimtite chiar de la inceputul istoriei. E vorba de faptul ca, daca aceasta fiinta este atoputernica, atunci tot ce se petrece in lume, inclusiv orice actiune umana, orice gand uman, orice sentiment si orice aspiratie umana, este de asemenea opera ei; cum ne-ar putea trece prin cap, in acest caz, sa-i facem pe oameni raspunzatori pentru faptele si gandurile lor in fata unei asemenea fiinte atotputernice? Dand pedepse si recompense, ea ar pronunta intr-o anumita masura verdicte privitor la propriile sale fapte. Cum s-ar impaca aceasta cu bunatatea si dreptatea ce i se atribuie?"

Eseul se incheie in felul urmator:

"Cu cat umanitatea evolueaza mai mult din punct de vedere spiritual, cu atat mi se pare mai cert ca drumul spre adevarata religiozitate nu trece prin frica de viata si frica de moarte si prin credinta oarba, ci prin nazuinta spre cunoastere rationala. In acest sens cred ca preotul trebuie sa devina un invatator, daca vrea sa corespunda inaltei sale misiuni educationale."


Postat de cromy@home.ro pe 10-12-2002 03:34 PM:

quote:

Cu putin inainte sa moara, a devenit crestin.



De unde stii ca a devenit crestin ? eu nu am auzit de asa ceva. Ai vreo informatie oficiala, verificabila ? Sau e vorba de acelasi stil de a denatura adevarul, al teologilor, care l-au "facut" si pe Darwin crestin, tot asa, inainte de moarte. O sa caut pe Net, si o sa dau niste link-uri si despre aceasta mare minciuna.

Cu trei ani inainte de moartea sa, Einstein ii scria celui mai apropiat prieten al sau, M. Besso: "Cei care au inventat credinta unei vieti individuale dupa moarte trebuie sa fi fost niste oameni de nimic."

quote:

Dumnezeu poate fi demonstrat si gasit in matematica si fizica ?
Oare ?



Daca Dumnezeu ar exista, nu vad de ce ar fi atat de subtil, incat sa nu poate fi observat stintific, sau descoperit pe calea ratiunii.
Vorbesc aici despre Dumnezeul biblic, care este evident o creatie a oamenilor. De ce trebuie sa crezi orbeste in El ? Daca el ne-a dat aceasta ratiune, de ce ratiunea este cea care intra in conflict cu credinta in El ?

Atunci ce fel de Dumnezeu in afara de cel crestin, mai ramane ? Este evident ca in natura exista ordine, si ca fenomenele naturale se supun onor legi. Dar asta nu justifica existenta unui creator al acestor legi.
"Religiozitatea" lui Einstein consta in aceasta incredere in regularitatea si determinismul fenomenelor naturale. Si a
avut destula "religiozitate", pentru ca facut descoperiri uimitoare, numai prin metode teoretice.
E o forma de panteism (Dumnezeu este pretutindeni in natura, se identifica, cu ea) sa afirmi ca totalitatea legilor naturii, care determina de fapt tot ce s-a intamplat, se intampla si se va intampla de acum inainte, formeaza o fiinta suprema numita Dumnezeu. Cam asta era religiozitatea lui Einstein. Dar acest Dumnezeu nu are nimic comun cu cel biblic, si religiozitatea credintei in el nu are nimic comun cu credinta crestina.

quote:

Si daca da, atunci sa cred ce spune popa la biserica ?



Crezi ce vrei, si ce ai nevoie dpdv sufletesc.
Credinta de fapt este un sentiment.


Postat de cromy@home.ro pe 10-12-2002 11:44 PM:

ce sa-i faci, eu sunt ateu inrait, si ma mai si inversunez din cand in cand.

dar in cazul de fata, nu religia era problema, ci faptul ca de nenumarate ori, am auzit (si mai aud) de la prieteni, profesori sau colegi ca Einstein era credincios, mergea la biserica, etc.

pana nu mi-am luat cartea aia de la Humanitas, si nu am citit chiar cuvintele scrise de el, nu am stiut adevarul in privinta asta. Si am vrut prin topicul asta sa-l stie toata lumea, sa nu mai vina alde Sive cu argumente de genul "cititi scrierile de metafizica ale lui Einstein".

Daca e ceva impotriva caruia ma inversunez, e superficialitatea, si rastalmacirile cu buna stiinta ale adevarului ale celor fac astfel de afirmatii. De exemplu, de unde stii ca s-a crestinat pe patul de moarte ? Ai fost acolo ? Poate ca preotul a mintit. Te-am rugat sa aduci o davada, dar se vede ca si tu faci afirmatii superficiale.

Si chiar daca ar fi facut-o, s-ar putea ca acest gest sa se fi datorat disperarii in fata mortii. Asta nu spune mare lucru. Daca ar fi fost mai lucid in acele clipe, de ce nu a fost in stare sa gaseasca acele ecuatii ale campului unificat, pe care le-a cautat toata viata ? Cand colo, el l-ar fi gasit pe Dumnezeu ? Nu are nici un sens.


Postat de pe 10-17-2002 02:34 PM:

doamnelor, domnisoarelor si domnilor ...

eu zic ca ar fi bine sa se lamureasca putzin lucrurile deoarece notziunea de dumnezeu (imi permit s'o scriu cu litera mica pt. ca asa'i firesc) e neclara-ca d'zeu e o treaba asa ... transcedentala, ca e o fortza superioara, alea-alea; toate astea pleaca de la eterna intrebare: de unde venim?

stiintza a dat raspunsul (mai bine zis modelat) si eu zic ca'i satisfacator si mai zic ca ar fi bine ca oamenii sa aiba incredere in stiintza pt. ca stiintza a facut pc'ul si bomba nucleara, nicidecum un spirit sau extraterestii sau alte prostii de origine semidocta

apoi ... ce'i tot datzi in sus si'n jos cu einstein?
in primul rand ca n'a fost cel mai mare fizician cum se crede (a avut parte de multa reclama din partea americanilor); a facut greseli colosale dand dovada de lipsa de bun simtz fizic si obiectivitate (expansiunea universului); in ce priveste bomba nucleara (un triumf al fizicii si ratziunii-in opinia mea) singurul merit a fost ca a scris o scrisoare unui presedinte american care a invatzat bine lectzia de istorie si n'a procedat ca napoleon etc.

pe mine m'ar fi interesat parerea lui Heisenberg (asta punct de referintza!) in privintza religiei, in general; ca orice mare savant n'a opinat in nici un fel (Heisenberg) pentru ca pur si simplu nu avea nici o parere

si inca ceva ... nimeni n'a vazut un electron (si nici nu'l va vedea)- e un model, o aproximare a realitatzii ... da' asta nu inseamna ca daca nu'l vedem pe d'zeu el exista sau exista ceva apropiat de d'zeu

inca ... nu potzi demonstra fizic sau matematic ca exista ... spre exemplu o casa sau ion iliescu; intrebarea e de o stupizenie remarkabila daca'mi permitetzi

/forum/images/smiles/icon_smile.gif


Postat de cromy@home.ro pe 10-17-2002 03:28 PM:

quote:

Pe 2002-10-17 16:34, ulysses a scris:
apoi ... ce'i tot datzi in sus si'n jos cu einstein?
in primul rand ca n'a fost cel mai mare fizician cum se crede (a avut parte de multa reclama din partea americanilor); a facut greseli colosale dand dovada de lipsa de bun simtz fizic si obiectivitate (expansiunea universului); in ce priveste bomba nucleara (un triumf al fizicii si ratziunii-in opinia mea) singurul merit a fost ca a scris o scrisoare unui presedinte american care a invatzat bine lectzia de istorie si n'a procedat ca napoleon etc.



pai despre Einstein si credinta lui era vorba in topicul asta, nu despre "parerea fizicienilor despre Dumnezeu". Mai ales ca exista acest mit (Einstein - crestin) de care vorbeam mai sus.
Si ce daca a facut greseleli ? Einstein nu e mare pentru ca nu a facut greseli, ci pentru contributia unica pe care a adus-o in stiinta. Si nici nu a zis nimeni ca a fost cel mai mare fizician.

quote:

pe mine m'ar fi interesat parerea lui Heisenberg (asta punct de referintza!) in privintza religiei, in general; ca orice mare savant n'a opinat in nici un fel (Heisenberg) pentru ca pur si simplu nu avea nici o parere



Daca nu avea, e complet neinteresant din punctul asta de vedere, si nu se poate discuta despre el. Desi, se poate trage si de aici o concluzie, si anume ca era agnostic. Sau poate ca nu a avut curajul sa-si exprime parerea. Einstein a facut-o intotdeauna, chiar si cand a fost in pericol, dand dovada de integritate. Dau un exemplu:

(Scrisoarea catre Academia Prusaca de Stiinte, 5 aprilie 1933)
"imi intemeiez aceasta hotarare pe faptul ca nu doresc sa traiesc intr-un stat care nu acorda indivizilor drepturi egale in fata legii, ca si libertatea cuvantului si a instructiei.
Am caracterizat, mai departe, starea din Germania de astazi ca o stare de imbolnavire psihica a maselor si am spus ceva despre cauzele acestei stari."

Un mare om de caracter, nu numai un mare om de stiinta a fost Einstein, de aceea am considerat ca merita discutat punctul lui de vedere.


Postat de pe 10-17-2002 03:48 PM:

nu stiu dc. esti in masura sa'i apreciezi opera stiintzifica a lui einstein (de fapt, nu cred ca ...)

bineintzeles ca's importante opiniile fizicienilor in chestiunea asta - meseria lor este sa descrie universul; faptul ca Heisenberg n'a zis nimic e tare important si foarte interesant

si mai las'o cu integritatea morala a lui einstein care n'a avut nici macar bunul simtz sa scrie niste multzumiri matematicienilor (fara de care n'ar fi facut nimic) la publicarea TRR (de fapt a adunat niste rezultate ale matematicienilor ... da' sa lasam, n'are rost

poate nu'tzi dai seama de dimensiunile reclamei de care s'a bucurat si de nedreptatzile istoriei; iar greselile pe care le'a facut demonstreaza lipsa de spirit stiintzific-fireste, despre asta nu se vorbeste publicului larg

in concluzie, parerea lui einstein e neinteresanta


Postat de cromy@home.ro pe 10-17-2002 05:40 PM:

quote:

Pe 2002-10-17 17:48, ulysses a scris:
nu stiu dc. esti in masura sa'i apreciezi opera stiintzifica a lui einstein (de fapt, nu cred ca ...)



Nu despre asta era vorba. Nu sunt fizician, sunt inginer, si nici nu am pretentia ca inteleg tot ceea ce inseamna stiinta, nici macar in domeniul calculatoarelor, in care lucrez.

quote:

faptul ca Heisenberg n'a zis nimic e tare important si foarte interesant



Dar nu crezi ca asta lasa loc de multe interpretari, prea multe ? La urma urmelor, trebuie sa fii avut si el o opinie personala, nu ? Doar nu era un robot.

quote:

si mai las'o cu integritatea morala a lui einstein care n'a avut nici macar bunul simtz sa scrie niste multzumiri matematicienilor (fara de care n'ar fi facut nimic) la publicarea TRR (de fapt a adunat niste rezultate ale matematicienilor ... da' sa lasam, n'are rost



Nici un om de stiinta, n-a descoperit niciodata nimic de la zero. Fiecare s-a bazat pe rezultatele predecesorilor sai. Dar int-adevar n-are rost sa vorbim despre Poincare, Hilbert s.a. Sa zicem ca Einstein a facut numai o sinteza ? Si ce-i cu asta ? Ceilalti de ce nu au putut sa o faca ?

quote:

iar greselile pe care le'a facut demonstreaza lipsa de spirit stiintzific-fireste, despre asta nu se vorbeste publicului larg



Da-ne si noua exemple de astfel de greseli, dar nu stiintifice. O teorie stiintifica, chiar daca are greseli, ramane o teorie stiintifica. Arata-ne si noua, un exemplu de lipsa de spirit stiintific a lui Einstein. Si poate definesti si spiritul stiintific, ce inseamna. Dar sa nu vii cu argumente de genul "spiritul asiatic in stiinta", cum au zis nazistii, sau "stiinta burgheza", cum au zis sovieticii despre teoria relativitatii. Lumineaza-ne.

quote:

in concluzie, parerea lui einstein e neinteresanta



Numele proprii se scriu cu litere mari, chiar si Dumnezeu, chiar daca nu e decat una din sutele de zeitati creati de om. Prin scrierea cu litera mica, "einstein", dovedesti lipsa de respect fata de regulile scrierii corecte, chiar daca de fapt vrei sa-ti arati dispretul fata de un om sau concept.


Postat de pe 10-17-2002 06:03 PM:

stimate domn, iarta'mi licentzele gramaticale;
nu stiu cata teoria relativitatzii ai studiat da' mie un an mi'a fost de ajuns sa'mi fac o parere si nu vorbesc din auzite sau din literatura de po****rizare

vorbesc despre expansiunea universului (einstein facand niste socoteli a vazut ca rezultatul indica ca universul se afla in expansiune-da' fiind ferm convins ca asta nu se poate a scos imediat o constanta care sa conpenseze tendintza expansionista-o prostie pe care n'ar fi facut'o nici fizicieni mediocri... da', ma rog, cine sunt eu sa'l judec pe einstein)

nu trebuia sa precizezi ca stiintza e eclectica (o stiu mai bine decat tine)


Postat de pe 10-17-2002 06:06 PM:

vorbeam de matematicienii care i'au construit tensorii si matricile de boost, nu de pitagora sau altzi ilustri inaintasi (nu chiar asa de ilustri-da' tre' sa avem si noi niste puncte de reper, nu?)


Postat de cromy@home.ro pe 10-17-2002 06:32 PM:

Am zis ca nu ma pricep, nu sunt fizician.
Pare sa fie o greseala. Omul si-a ajustat teoria dupa realitate. A avut convingerea ca teoria lui e justa, si intr-adevar aici nu mai e spirit stiintific. E o forma a acelei credinte de care vorbea el.

Am citit si eu ca l-au ajutat tot felul de matematicieni tineri (cei mai buni) de universitatea Princeton. Si am mai citit despre regretul lui a a fi studiat insuficient matematica, atunci cand era tinar. Si cat de greu este sa exprimi o idee matematic, cand intuitiv este asa usor. Asta spune destul de multe, chiar daca nu a dat numele celor care l-au ajutat.

Cam asta e situatia, nu trebuie idolatrizat (daca am avut impresia ca o fac, scuzele mele), dar nici daramat cu tot dinadinsul.


Postat de pe 10-22-2002 12:47 PM:

si dc. stau bine sa ma gandesc (sa'l parafrazez oarecum pe Ionescu) ... Einstein(!) a fost un ... foarte mare fizician ... da' se pare ca, totusi, Kundera avea dreptate cand zicea ca legatura dintre noi si eternitate e kitch'ul

ce'a ramas din Einstein(!)?
un chip zbarcit, nas borcanat, par valvoi, e=m*c^2, bomba nucleara si ... "Dumnezeu nu joaca zaruri"-si asta scoasa din context (i.e. nu pot fi de acord cu mecanica cuantica si tot ce implica ...)

/forum/images/smiles/icon_smile.gif


Postat de pe 11-23-2002 11:48 AM:

Am o postare la care mi s-a pus ..poprire, fac alta, dar sa inteleg ca cineva se teme de biata Xena ?
Deci,Einstein, daca s-a crestinat, a primit descoperire Hristica, de Sus, caci matematica si orice stiintza, nu poate da crestini. Ci numai DUMNEZEU !
Daca s-a crwestinat din disperare, de ce oare, caci primise un premiu Nobel ?
CINE i-a descoperit ca de fapt, fisiunea atomica era moarte si nu merita nici o premiere ?
Magii s-au inchinat Pruncului, semn ca renunta la magie, pentru DUMNEZEU Nascut pe pamant, asa a aparut Stiintza cu DUMNEZEU, nu cea atee !
Bomba atomica nu poate fi un triumf, caci e deinspiratie satanica,
asa ca daca ulysses crede ca e un triumf, devine pentru mine - o cinste ca el sa ma injure !HIROSHIMA, MON AMOUR !A M I N !


Postat de pe 11-23-2002 11:51 AM:

....corectez : matematica si orice stiintza, nu POT da crestini, nu-i pot crea, dar ii pot forma, cand au ;la baza Credinta Crestina ! AMIN !


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 02:00 PM:

Ba stiinta poate da crestini.
Toti oamenii de stiinta incep sa devina constienti ca nu-si pot explica toate legile naturii si atunci tind sa incline spre existenta Lui.
Asta e tendinta stiintei contemporane: sa ajunga la credinta.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 02:11 PM:

Bineantzeles, dar trebuie specificat : stiintza cu DUMNEZEu, pentru Dumnezeu, ea poate da crestini.
Ca si paranormalii se autodenumesc STIINTA, apoi exista oameni de stiinta precum I.C.Parhon, colaborator cu ateii comunisti,
ce legatura au acestea cu o stiintza care sa formeze crestini ?



Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 02:14 PM:

Nu am afirmat despre toti oamenii de stiinta ceea ce am afirmat.
Am spus ca mersul general al stiintei este spre religie.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 02:26 PM:

A, Psychoso, esti un visator cuceritor, si da DOAMNE, in ceea ce ai spus despre shtiintza!
Dar....,
ce te faci cu stiintza masono-americana, care "face" Sida in laborator si o raspandeste ?
NU, NU toata stiintza merge spre si cu DUMNEZEU !Din pacate pentru noi totzi !


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 02:28 PM:

Americanii sunt un caz aparte.Ei cred in forta banului.Chiar si simbolurile de pe dolar sunt simboluri ale masoneriei.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 02:35 PM:

Psychoso, cine esti, caci merita sa te apropii pe Forum, de Sive, si totushi n-o faci !!??
Sive, va spune ca el nu merita atentzia ta, ca el se suprasmereste, dar de ce-l lasi singur de atata vreme - pe el si pe DUMNEZEUL lui, Caruia-I apartzii si domnia ta, cum se pare ?


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 02:39 PM:

Pentru ca eu si Sive avem metode diferite.
Fata de Sive eu sunt mult mai lumesc.
Sive incearca sa-i aduca pe calea cea dreapta cu blandete. Eu nu cred ca as avea atata rabdare.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 03:07 PM:

" luatzi exemplu de la MIne, caci Sunt bland si smerit cu inima ! " este Cuvantul Lui evanghelic.
Deci, Psychoso, cum putetzi sa-L slujitzi amandoi, pe DUMNEZEU, tu si Sive, daca unul nu respecta legea blandetzii - pana la jertfirea de sine ?


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 03:12 PM:

Nu am spus ca sunt un slujitor perfect al Lui.Pentru mine cine vrea sa ma asculte f. bine. Cine nu, nici eu nu-mi bat capul prea mult.
Depinde de strea in care ma aflu.Nu sunt intotdeauna asa.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 03:43 PM:

da, sa nu ne batem capul prea mult, dar sa nerugam : " Miluieste Tu, Doamne, acolo unde neputintzele mele se arata asupra altuia " , putem ! Zi : AMIN !
Si-tzi multzumesc !
Simtzi si domnia ta - o vaga durere de cap, la propriu, ca si mine ?


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 03:45 PM:

De multe ori da.Tocmai pt. acest motiv incerc sa previn. /forum/images/smiles/icon_smile.gif

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 03:49 PM:

E#ste in regula !


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 03:50 PM:

Sper. Se spune ca speranta ne-o pierdem ultima.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 04:31 PM:

Vrei sa spui ca Speranta ( in Hristos ) nu ne-o puierdem NICIODATA ! ce ciudat scrii, uneori ?Esti sigur ca nu te joci ?


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 04:58 PM:

Cu ce sa ma joc? Ce intrebare e asta?
Te poti juca cu viata?

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-23-2002 05:06 PM:

Inainte sa ies de tot, pe azi : vrei sa spui ca numesti VIATA - ceea ce viorbeam noi ?


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-23-2002 05:21 PM:

Daca vorbeam despre Dumnezeu, atunci DA.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-24-2002 01:10 PM:

proshtilor, bomba nucleara e una dintre cele mai mari realizari ale ratziunii (consecintzele nu importa aici)

fireshte, aia care nu pricep nimic se indreapta spre religie (e atat de comod)

"V'am poruncit eu sa fitzi plante?!"


Postat de pe 11-25-2002 03:33 PM:

Psychoso, ai raspuns si de data aceasta - pertinent, si l-ai lasat si pe uliselul sa vorbeasca singur !
Te saluta printesa razboinica !
Eu cred ca intre timp a vazut si Prietenul Sive, postarile domniei tale, nu stiu daca iti dai seama ca si daca ai fi postat ASTFEL - pentru un motiv oarecare, personal, sau ( iarta banuiala ) ca o cursa cu scop abscons, ei bine, AI POSTAT PENTRU ORTODOXIE ! Sus in Cer, s-a notat, nu vei mai putea retracta ! Ce zici ?


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-25-2002 04:35 PM:

Nici nu am de gand sa retractez.
Omul poate trai in ignoranta dar eu prefer sa nu.
Oricum nu am facut decat sa exprim ceea ce simt.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-25-2002 05:37 PM:

Foarte frumos, dar de ce un nume atat de....Psycho....so?
Sti, sunt curioasa, ca orice femeie ! ce zici ?


Postat de pe 11-26-2002 01:26 PM:

quote:

Pe 2002-11-25 17:33, XENAtheprincess a scris:
Psychoso, ai raspuns si de data aceasta - pertinent, si l-ai lasat si pe uliselul sa vorbeasca singur !
Te saluta printesa razboinica !
Eu cred ca intre timp a vazut si Prietenul Sive, postarile domniei tale, nu stiu daca iti dai seama ca si daca ai fi postat ASTFEL - pentru un motiv oarecare, personal, sau ( iarta banuiala ) ca o cursa cu scop abscons, ei bine, AI POSTAT PENTRU ORTODOXIE ! Sus in Cer, s-a notat, nu vei mai putea retracta ! Ce zici ?




ai inceput schimbu' de limbi cu pishcopatu'?
(nu ca nu s'ar mai fi intamplat pe'aici; da' totushi, putzina decentza, printzesa a izzzlazzzurilor de pretutindeni)


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-27-2002 05:26 AM:

Putina decenta nu a stricat niciodata.
Depinde insa si de educatie(fie ea crestina sau nu).Unde lipseste...

Dar de unde Xena? Psychoso, printre altele, provine de la faptul ca multi nu ma considera tocmai...sanatos pentru ceea ce gandesc.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-27-2002 12:48 PM:

O.K, Psychoso, O.K !
" Dar cum eu sunt ce-am fost mereu,
poate ca cel cuminte-s eu,
deshi - de cate ori le-o spun,
eu - pentru ei, sunt tot nebun ! "
minulescu, verro?


Postat de pe 11-27-2002 12:53 PM:

Uitasem sa semnez, deci : printzesa izlazurilor de pretutindeni !
Ulysses, nu-i frumos sa fi gelos, posesivule, tu - voiajor sublim - al starilor de transa !!!!!
De azi, calul Xenei se va numi Izlaz....
Psychoso, sa nu te certzi cu batranul Baron !!!


Postat de pe 11-27-2002 02:09 PM:

quote:

Pe 2002-11-27 14:53, XENAtheprincess a scris:
Uitasem sa semnez, deci : printzesa izlazurilor de pretutindeni !
Ulysses, nu-i frumos sa fi gelos, posesivule, tu - voiajor sublim - al starilor de transa !!!!!
De azi, calul Xenei se va numi Izlaz....
Psychoso, sa nu te certzi cu batranul Baron !!!




cum sa nu fiu gelos, cand te intinzi cu totzi precum o prashtie?


Postat de pe 11-27-2002 02:44 PM:

'Loveasca-ma cel naprihanit, caci lovirea lui , imi este binevenita ! Pedepseasca-ma, caci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu !" Psalmi 141 14o,5

Asha ca, hai, loveste ulysses!


Postat de pe 11-27-2002 03:13 PM:

quote:

Pe 2002-11-27 16:44, XENAtheprincess a scris:
'Loveasca-ma cel naprihanit, caci lovirea lui , imi este binevenita ! Pedepseasca-ma, caci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu !" Psalmi 141 14o,5

Asha ca, hai, loveste ulysses!




adica io's fara de prihana?


Postat de Psychoso@home.ro pe 11-28-2002 12:50 AM:


Nu cred sa-ti dai seama de ceea ce faci deci se poate spune ca nu ai pacate.
/forum/images/smiles/icon_smile.gif

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 11-28-2002 07:06 AM:

quote:

Pe 2002-11-28 02:50, Psychoso a scris:

Nu cred sa-ti dai seama de ceea ce faci deci se poate spune ca nu ai pacate.
/forum/images/smiles/icon_smile.gif




fara spirit, ca de obicei

bai plictisescule, lasa'te de d'astea ca nu eshti asha de altu-felu cum te crezi, ci cat se poate de banal, shters, semialfabetizat, ...


Postat de pe 11-28-2002 10:45 AM:

Psychoso, dear, Tzi-am spus ca vei fi conte!Itzi multzumesc in numele tuturor userilor de educatzie - din sud-estul Europei !
Ce mai faci, monsieur compte?
(Nu-mi raspunde ca vad, dar persoana trebuie adusa la topicul pe care-l ashteapta ca pe orice catzel obraznic, un fiveo'clok cu salam - cu soia !)


Postat de pe 11-28-2002 12:10 PM:

Psychoso, nu ne cunoastem, dar permiteti sa aplaudam !
Meritatzi mai mult - de la o conversatie, decat primiti pe acilea !
Suntem prieteni cu XENA, este un om tanar, ca sa stiti, e sora lui Tarzan, care e banat pe Forumul Home.ro., de! martir si el, cum isi visa !
Desi, ce-ar fi rau in faptul de a posta oameni de toate varstele ?
Nu ne raspunde ca am dat si noi, doar o raita !
Salut cordial, prieten al Xenei !
Les amies de mes amies, sont mes amies !


Postat de pe 12-02-2002 12:31 PM:

quote:

Pe 2002-11-28 12:45, XENAtheprincess a scris:
Psychoso, dear, Tzi-am spus ca vei fi conte!Itzi multzumesc in numele tuturor userilor de educatzie - din sud-estul Europei !
Ce mai faci, monsieur compte?
(Nu-mi raspunde ca vad, dar persoana trebuie adusa la topicul pe care-l ashteapta ca pe orice catzel obraznic, un fiveo'clok cu salam - cu soia !)




eshti remarcabila prin prostie&consecventza.in.prostie (cine dracu' zicea ca prostia e eterna? batranul irlandez? ... ma rog)

potzi s'o iei ca pe un compliment


Postat de pe 12-02-2002 12:35 PM:

quote:

Pe 2002-11-28 14:10, dominiqsiangelo a scris:
Psychoso, nu ne cunoastem, dar permiteti sa aplaudam !
Meritatzi mai mult - de la o conversatie, decat primiti pe acilea !
Suntem prieteni cu XENA, este un om tanar, ca sa stiti, e sora lui Tarzan, care e banat pe Forumul Home.ro., de! martir si el, cum isi visa !
Desi, ce-ar fi rau in faptul de a posta oameni de toate varstele ?
Nu ne raspunde ca am dat si noi, doar o raita !
Salut cordial, prieten al Xenei !
Les amies de mes amies, sont mes amies !




iaca'ta shi gaina!
(frantzuzita vrand sa para; proasta de batzaie in fapt)

vezi ca nu se pune virgula intre subiect shi predicat (clasa a doua gimnaziala)
(licentza asta nu i'a fost permisa nici macar unui mare poet, darami'te tzie, un cotcodat zabauc)


Postat de pe 12-03-2002 09:39 AM:

Virgula o pune fiecare conform temperamentului sau, licentza poetica si mare mirare pentru moftangii !


Postat de pe 12-03-2002 01:33 PM:

quote:

Pe 2002-12-03 11:39, XENAtheprincess a scris:
Virgula o pune fiecare conform temperamentului sau, licentza poetica si mare mirare pentru moftangii !




vaca, vezi ca pun biciu' pe tine

ma incanta, totusi, anarhizmu' tau endemic (de'ar fi shi cerebral ... drace, ce mai echipa!)



Postat de pe 12-03-2002 01:54 PM:

quote:

Pe 2002-11-28 14:10, dominiqsiangelo a scris:
Psychoso, nu ne cunoastem, dar permiteti sa aplaudam !
Meritatzi mai mult - de la o conversatie, decat primiti pe acilea !
Suntem prieteni cu XENA, este un om tanar, ca sa stiti, e sora lui Tarzan, care e banat pe Forumul Home.ro., de! martir si el, cum isi visa !
Desi, ce-ar fi rau in faptul de a posta oameni de toate varstele ?
Nu ne raspunde ca am dat si noi, doar o raita !
Salut cordial, prieten al Xenei !
Les amies de mes amies, sont mes amies !




se pare ca shi tu (ca si vaca ... nu-s' de ce va "simt" apropiate)esti neregulata

ce sa putem face, asa'i natura /forum/images/smiles/icon_smile.gif

ca mai esti si proasta pe deasupra ... nu te nelinisti ... vezi la XENA____ poate va combinati dracu' si scapati forumu' de doua proaste pe care nimeni nu doreste sa le reguleze

a propos, si tu ai fantezii cu Rastignitul?
(nu d'alta, pare'se ca era cam impotent; nu'ti pune mari sperante-si, orisicat, dracii cu siguranta sunt mai buni la pat decat ingerasii cu ochi blegiti pe care'i visezi)


Postat de Psychoso@home.ro pe 12-05-2002 12:19 AM:

Traumatisme cranio-cerebrale?

Oricum a fost amuzant /forum/images/smiles/icon_smile.gif Aplauze /forum/images/smiles/icon_smile.gif
Ehhhhhhhhheeeeee... unde esti tu Tepes..?

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 12-05-2002 09:17 AM:

quote:

Pe 2002-12-05 02:19, Psychoso a scris:
Traumatisme cranio-cerebrale?

Oricum a fost amuzant /forum/images/smiles/icon_smile.gif Aplauze /forum/images/smiles/icon_smile.gif
Ehhhhhhhhheeeeee... unde esti tu Tepes..?




de ce nu'l contactezi telepatic (presupun ca'ti sunt la indemana tehnicile specifice telepatiei)


Postat de Psychoso@home.ro pe 12-08-2002 03:31 AM:

/forum/images/smiles/icon_smile.gif /forum/images/smiles/icon_smile.gif Buna gluma.

__________________
Daca nu vrei sa mori, de ce te-ai nascut?


Postat de pe 12-08-2002 01:07 PM:

quote:

Pe 2002-12-08 05:31, Psychoso a scris:
/forum/images/smiles/icon_smile.gif /forum/images/smiles/icon_smile.gif Buna gluma.




oare?
(incepi sa ma ingrijorezi)


Postat de pe 12-10-2002 10:53 PM:

Un naiv a’ci pe forum, nu zic care, ne vinde gogosi cum ca Einstein a devenit crestin pe patul de moarte; Hait! Asta ne mai trebuia . . . . . nu erau suficienti superstitiosi in lume, eh? Ii recomand ‘mnealui sa viziteze site-urile astea, dupa care sa vina sa ne spuna pocait cum e cu Einstein ‘superstitiosul’. Nu inainte insa de a citi articolul lui Edelen.

http://www.infidels.org/library/his...ein/index.shtml
http://www.positiveatheism.org/hist/einsci.htm
http://www.sfheart.com/einstein.html
"It was, of course, a lie what you read about my religious convictions, a lie which is being systematically repeated. I do not believe in a personal God and I have never denied this but have expressed it clearly. If something is in me which can be called religious then it is the unbounded admiration for the structure of the world so far as our science can reveal it." [Albert Einstein, 1954, from "Albert Einstein: The Human Side", edited by Helen Dukas and Banesh Hoffman, Princeton University Press]
"I cannot imagine a God who rewards and punishes the objects of his creation, whose purposes are modeled after our own -- a God, in short, who is but a reflection of human frailty. Neither can I believe that the individual survives the death of his body, although feeble souls harbor such thoughts through fear or ridiculous egotisms." - [Albert Einstein, obituary in New York Times, 19 April 1955]
Unde a fost Dumnezeu? Sa ne raspunda ’elev’ Einstein!

UNDE A FOST DUMNEZEU?

de William Edelen - 1999
textul original in limba engleza la adresa web:
http://www.infidels.org/library/mod...herewasgod.html


Recent tornadele au bantuit Oklahoma facand ravagii de parca ar fi fost atac nuclear. Am trecut prin multe dintre ele atunci cand imi aveam domiciliul pe ’aleea tornadelor’, aceea zona a Statelor Unite afectata curent de acestea. Oamenii se intrebara atunci, cum o fac intotdeauna, ’unde a fost Dumnezeu?’
Dupa tragedia de la Littleton au pus aceeaasi intrebare, ’unde a fost Dumnezeu?’
Raspunsul este simplu. ’Dumnezeul’ lor a fost acolo unde a fost intotdeauna, ’traind’ in fantezia, imaginatia si superstitiile mintii umane. Acest ’Dumnezeu’ despre care se intreaba, este un ’Dumnezeu’ care a fost creat de catre noi ca imagine a noastra in oglinda.
Un ’Dumnezeu’ antropomorfic care traieste undeva ’acolo sus’ si actioneaza ca un ucigas cu simbrie, ucigandu-i pe unii, crutandu-i pe altii.
Auzi oameni spunand: ’M-am rugat cand am vazut-o venind (tornada) si Dumnezeu m-a auzit si m-a salvat.’ Evident daca ’Dumnezeu’ a salvat pe unii, acelasi ’Dumnezeu’ i-a macelarit brutal pe alte sute de indivizi.
Poti sa-ti imaginezi aroganta unei persoane care zice: ’Dumnezeu m-a scapat in timp ce a omorat-o pe Maria de peste drum’?
Si dupa asta ceea ce urmeaza intotdeauna este cliseul patetic si tragic al clerului care zice ’Dumnezeu a auzit rugaciunea ta, dar raspunsul lui a fost NU.’ Ce insulta nerusinata la adresa inteligentei omenesti !
Presupunand ca avem de-a face cu un creier care functioneaza.
Albert Einstein a inteles aceasta problema: ’Invatatorii de religie trebuie sa aiba statura morala si taria de caracter sa renunte la doctrina arhaica a Dumnezeului personal, sa abandoneze aceasta sursa a fricii care a pus imense puteri in mana clerului si preotimii. Aceasta doctrina nu numai ca este total scandaloasa ci si fatala si a adus incalculabile prejudicii progresului spiritului uman.’
FRICA este parintele religiei, superstitiei, bigotismului si cruzimii. Stramosii nostrii primitivi au fost infricosati de fortele dezlantuite ale naturii. Tunetele si cutremurele ii inspaimantau. Se intrebara ’de ce?’ si au presupus ca spiritele animau vantul, furtuna si animalele. Au cautat sa castige cumva favorurile acestor forte supranaturale. Astazi in traditita noastra drept-credincioasa a Iudeo-Crestinismului inca mai suntem tarati de aceste reziduuri ale imaginatiei superstitioase si arhaice a primitivilor din vremuri de mult apuse.
Astazi, orice religie care se incapataneaza sa ramana adepta unei teologii traditionale aflata intr-o contadictie fara speranta cu cunoasterea stiintifica a unui ev luminat, va fi condamnata sa se coboare din ce in ce mai adanc in balta murdara a superstitiei stagnante si a falimentului spiritual.
’Dumnezeu nu se afla in afara niciunui lucru din lumea asta’ este scris in Kabbalah ebraica. Buckminster Fuller a exprimat-o perfect: ’Dumnezeu este un verb nu un substantiv.’ Ca verb, Dumnezeu devine numai un simbol al Misterului sacru, al acestei Realitati care curge prin Univers, prin mine si prin tine. Pentru acest Mister ce ne strange pe toti inlauntrul aceleeasi totalitati, folosim simbolul ’Dumnezeu’, nu ca pe ceva ’sus acolo’ care asculta miliardele de cereri si rugaminti contradictorii si haotice, ci ca un cuvant care sa reprezinte infiorarea in fata splendorii si grandorii universului.
’Sa ramai uimit si infiorat in fata acestui Mister’ scria Einstein, ’este totuna cu a deveni matur din punct de vedere spiritual.’

rick havoc


Postat de pe 12-10-2002 10:54 PM:

Pleci de acasa; vii aici si cauti romani; unde ii gasesti? La biserica; pentru imigratie biserica este nodul intregii ‘retele’ romanesti; accept ca exista explicatii obiective pentru asta, insa cred ca ar trebui sa se schimbe cate ceva totusi: nu toti suntem superstitiosi, nu toti consideram ca a noastra cultura si a oastra comunitate tebuie sa se lege etern de o institutie atat de vinovata, imorala, ilogica si mercantilista. Sa incepem deci printr-o cura de cultivare in spiritul adevarului, adica exact ceea ce ‘oierii’ nostrii ne refuza azi. Freud spunea candva referitor la religie:

"The whole thing is so patently infantile, so foreign to reality, that to anyone with a friendly attitude to humanity it is painful to think that the majority of mortals will never be able to rise above this view of life" - Civilization and its Discontents 1930.

SFINTII IMPARATI CONSTANTIN (CEL MARE) SI MAICA SA ELENA

E prea-cunoscut deja citatul din lucrarea 'Declinul si caderea Imperiului Roman' a celebrului istoric Edward Gibbon (voll iii, pag. 163):

'. . . . . . Trebuie sa recunoatem ca preotimea Bisericii Catolice a copiat fidel ritualul profan al paganismului pe care se straduiau de fapt sa-l distruga. Cei mai importanti si respectabili Episcopi s-au autoconvins ca taranimea ignoranta va fi mai usor facuta sa renunte la superstitiile paganismului daca vor gasi o asemanare cu efect compensatoriu in sanul crestinismului insusi. Religia lui Constantin si-a incheiat marsul triumfal de cucerire a Imperiului Roman in mai putin de un secol, dar atunci invingatorii insisi erau deja sclavii furorilor rivalilor lor invinsi.'

Dar la subiectul 'IMPERIUL ROMAN SI ISTORIA SA', se pot gasi o gramada de 'cuie' in cosciugul acestei superstitii care a insangerat istoria si poarta numele de crestinism; de exemplu crestinii ii sarbatoresc cu mult fast pe 'Sfintii Imparati Constantin (cel Mare) si Maica Sa Elena' in fiecare an pe 21 mai, desi 99,99 la suta dintre ei habar n-au ce au facut prin viata lor pamanteasca acesti asa-zisi sfinti; e adevarat, o parte dintre ei detin pretiosul detaliu istoric ca 'Sfantul Constantin' a fost Imparat roman care s-a convertit la crestinism apostaziind astfel de la religia Romei si promovand din rasputeri noua sa credinta de la inaltimea functiei sale; dar la cam atat se reduce cunoasterea lor despre Constantin si viata sa de sfintisor.
De ce a fost facut sfant de catre biserica? Toti iti vor raspunde, si pe buna dreptate, ca pentru serviciile sale aduse acesteia, dupa vechiul prinicpiu ‘o mana spala pe alta . . . . . .'
Sa vorbim deci despre Constantin, care aproape sigur a fost 'cel Mare' insa tot atat de sigur nu este si 'cel Sfant', cel putin pentru un om care inca mai poseda o minima judecata si o bruma de bun-simt; este ca si in cazul lui Stefan cel Mare, devenit brusc si 'cel Sfant'.
Dar sa revenim la Constantin. Fapte istorice:
S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’) preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata.
Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti;
Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu?
Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu
piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata.
Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu?
Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . .
Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ).
Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin.
Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cummnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . .
Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine.
Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa?
Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai.
In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!'
P.S. : Desi nu pun responsabilitatea mortii lui Fausta pe umerii mamicii-cea-sfanta-Elena, istoricii accepta o oarecare implicare a sa in aceasta ultima tragedie familiala.

Rick Havoc


Postat de pe 12-10-2002 10:56 PM:

Povestea lui Desideriu Erasm, sau despre relevanta Trinitatii

Desideriu Erasm a fost un om - un preot ar trebui sa precizam - caruia i s-au oferit in mod repetat episcopatul si tinand cont de recunoasterea din timpul vietii sale, cu siguranta i-ar fi fost accesibil chiar si scaunul papal; le-a refuzat, dar nu e aici locul sa discutam asta: pentru noi el este cel care a dat civiliztiei occidentale o viziune cu un centimetru mai aproape de sursa in ceea ce priveste Biblia, pentru ca este cel care a tradus primul textul grec al N.T. (Noul Testament), printre altele; a fost recunoscut ca cel mai mare spirit al timpului sau, desi nimic din umila si rusinoasa (rusinoasa pentru cei care pretinzand ca slujesc divinitatea si omul, erau prin fapte mai prejos decat chiar omul cel mai de rand: este nascut dintr-o legatura neoficiala dintre un preot si o femeie de rand, acesta abandonandu-si insa copilul si iubita) sa obarsie nu prevestea asa ceva; a fost curtat de regi si papi, de episcopi si nobili, eminenentele vremii cautandu-i frenetic compania, dar a fost mai important de toate un calugar in Olanda sa natala, teolog, profesor de limba greaca la Universitatea din Cambridge mai apoi si autorul unor carti care au schimbat lumea lui si a noastra, in domenii ca religie si pedagogie, morala si politica; e unul dintre cei care au dezgropat franturi de intelepciune clasica - ce mai ramasese doar din ea - unul dintre cei care au redat circuitului cultural european ceea ce impostura si fanatismul religios distrusese cu atata asiduitate timp de o mie de ani pana la el . . . . . .
Sunt azi majoritati largi de traitori ai veacului XXI, care nu ii inteleg si mai ales nu adera la inaltele sale principii morale de toleranta si respect pentru om in care el a crezut toata viata sa.
Dar cum ziceam, important aici pentru noi este faptul ca el a tradus din greaca prima versiune a Bibliei in Europa occidentala, indepartand nociva si viciata varianta latina; cand o traduse el prin 1500, a fost surprins sa constate ca dupa publicarea primei editii a cartii (a publicat vreo 5, daca nu ma insel), lefegii imposturii care pana atunci nu incetau sa-i inalte osanale, au inceput sa-l critice pentru omiterea 'Dogmei Trinitatii' din aceasta; el le replica ca ar fi inclus-o, si ar include-o inca, daca cineva ii va arata un singur manuscris de varianta greceasca care sa contina mentiunea clara la aceasta dogma; curand dupa aceea, desigur, acestuia i s-a prezentat un manuscris cu adaugirea in cauza . . . . . . n-a avut de ales si in urmatoarea sa editie a trebuit sa includa si Prima soborniceasca a lui Ioan, capitolul 5:7, prezent in versiunea latina (vreau sa precizez ca in Biblie exista multiple versuri care ‘trase de par’ se pot preta Trinitatii, pot fi rastalmacite ca fiind compatibile cu dogma Trinitatii, dar nici unul nu poate fi proba limpede atat de necesara si pe care ne-o furnizeaza scrisorica lui Ioan cu pricina). Dupa cum stim aceasta lucrare a sa, a devenit ‘textul-sursa’ dupa care au fost standardizate Bibliile Olandei, Marii Britanii si mai tarziu SUA ('King James'), Danemarcei, Germaniei, Frantei, Italiei, si or mai fi probabil si altele.
Insa frauda ca si minciuna nu are picioare lungi si azi stim ca sprijinul murdar pe care Trinitatea l-a primit din partea Bisericii Catolice a vremii a fost doar temporar, iar roterdamezul fusese cinstit: pana azi, nici un manuscris grecesc mai vechi de secolul XV nu contine acest pasaj care ar contorsiona poate chiar si mintea unui Tertulian-credulul (‘este imposibil si de aceea cred’); azi se cunoaste ca adaugirea frauduloasa este o inventie spaniola din secolul IV care se va raspandi ca ciuma prin Vulgata Latina in uz o mie de ani aproape in lumea occidentala.
Dar sa revenim la subiect si sa judecam implicatiile: mai devreme am vazut cum cele mai vechi manuscrise existente (Sinaiticul siriac) omit dogma nasterii din fecioara, insa e de-a dreptul revoltator cum o frauda mizerabila supravietui (si mai supravietuieste la unii) atata tinand cont de caracterul ei relativ tarziu si limitat in spatiu; aici nu e nevoie sa asteptam descoperirea in 1859 de catre profesorul Tischendorf a mansucrisului care azi e cunoscut cu numele de ‘Sinaiticul grecesc’ - adica cel mai vechi manuscris existent al Bibliei (Noului Testament) - ca sa stim ca avem de a face cu o inselatorie murdara, avem textele grecesti din epoca in care Erasm era confruntat cu falsul, nu? Ce sa mai zicem de faptul ca in perioada in cauza aparuse deja - desi nu se studia si cunostea pe larg - manuscrisul 1209, ‘Codex Vaticanus’ adica al doilea manuscris in ordinea varstei; revenind la dogme de care biet predicatorul ratacitor care a fost Isus, habar nu a avut, ce sa mai zicem de spus, este si faptul ca ‘Sfantul Parinte’ Irineu ne zice sincer ca manuscrisul Evangheliei dupa Matei folosita de catre ebioniti (primii crestini din Ierusalim) prin 185 dupa Cristos, nu continea primele 2 capitole, adica acelea vorbind despre imaginara genealogie a lui Isus cu tot cu dogma nasterii din fecioara . . . . . ca si povestea cu Irod ‘macelarul de copii’ nevinovati. Nici o mirare deci ca primii crestini nu credeau dogma naiva a nasterii din fecioara si aveau oarece inclinatii gnostice . . . . .
Dar lucru mentionat deja aci in timpul cursului, toate - repet - TOATE, manuscrisele vechi amintite, adica Codicele Vaticanez , Sinaiticul, siriacul Sinaitic si Alexandrinul nu contin adaugirile ridicule din Marcu 16: 9 - 20, adica aia cu povestile post-inviere, cu scos draci si baut otrava.
Din respect pentru adevar ar trebui poate sa spunem ca insesi versiunea erasmica a fost ‘lucrata’ crestineste, pentru ca azi cercetatorii nu gasesc nici macar un singur manuscris in limba greaca care sa contina ultimele 6 versuri ale Apocalipsei dupa Ioan; e trist dar adevarat, si asta justifica oarecum reticenta cronica a Bisericii Estului (Ortodoxa) pentru aceasta carte a NT.

Rick Havoc


Postat de pe 12-10-2002 10:57 PM:

Este Biblia cuvantul Domnului ?
Emmet F. Fields -1983
versiunea originala in engleza la adresa:
http://www.infidels.org/library/mod...god_debate.html
__________________________________________________
_____________________________________
Acest eseu a fost conceput pentru a fi prezentat ca o prelegere si este redactat in consecinta; a constituit contributia mea la o dezbatere de 2 zile cu un preot fundamentalist; fiecare seara de prelegere este impartita in 2 parti de cate 30 minute fiecare si o conlcuzie de 10 minute.
__________________________________________________
_____________________________________
ZIUA I – PARTEA 1
Inainte sa putem vorbi despre Biblie trebuie sa luam in considerare o alta problema, o problema mult mai profunda si cu mult mai importanta. De-a lungul intregii istorii universale omenirea l-a cautat pe Dumnezeu. A cautat sa gaseasca o dovada, un indiciu, o speranta ca Dumnezeu exista; sau ar putea exista. Aceasta cautare continua si astazi. Intelepciunea cauta sa gaseasca o urma a dumnezeirii in imensitatea spatiului etern, cautand vreun semn pe intinderile infinite ale cosmosului - din chiar inima naturii insesi - ca exista, sau ar putea exista vreo inteligenta calauzitoare - oricat de indepartata - care ar putea fi Dumnezeu. Intelepciunea cauta si continua sa caute o urma a lui Dumnezeu, dar inca nu a gasit vreuna. Pe intreg cuprinsul acestei farâme pe care noi o numim Pamant si ’casa’ a noastra, ca si de-a latul nesfarsitelor intinderi ale spatiului, Intelepciunea si Stiinta gasesc numai natura si lucrarile acesteia. Nimic altceva!
In acelasi timp in care Intelepciunea cauta si cerceteaza in van o urma a dumnezeirii, prostia l-a gasit pe Dumnezeu. Sau cel putin crede ca l-a gasit pe Dumnezeu. Prostia nu numai ca l-a gasit pe Dumnezeu, dar are chiar si informatii directe despre ce a zis si facut Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu, ce gandeste Dumnezeu, ceea ce ii place lui Dumnezeu, si ceea ce ii diplace acestuia.
Prostia care l-a gasit pe Dumnezeu nu are nimic de-a face cu credinciosii zilelor noastre. Dumnezeu - sau iluzia de Dumnezeu - a fost descoperita cu mult timp in urma; in ’copilaria’ speciei omenesti. Prostia l-a descoperit pe Dumnezeu cu mult timp inainte ca omenirea sa descopere stiinta; inainte chiar ca roata sa fie inventata sau ca focul sa fie cucerit si facut un prieten al omului. In aceasta lume stearpa, rece si periculoasa traiau stramosii nostrii indepartati; Omenirea era inca in ‚copilaria’ sa, incercand sa inteleaga fortele naturii, sa scape de dusmanii sai, sa se hraneasca si sa-si duca specia mai departe. Este momentul cand mintea omeneasca emerge din intunericul instinctelor animalice spre forme incipiente de gandire. Principala sa preocupare: Supravietuirea! Era o lume plina de pericole si de dusmani, peste tot si in orice moment.
‚Ce maret si puternic era conducatorul nostru care a fost ucis anul trecut’ or fi gandit ei pesemne. De ar fi fost forta lui astazi cu noi, am fi rapus cu usurinta acest dusman !’
‚O mare conducator, ajuta-ne pe noi astazi in acest timp de maxima rastriste!’
Si astfel prostia din necesitate a inventat credinta. Si astfel Dumnezeu a luat fiinta !
Acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit - sau plasmuit - aduce foarte mult cu un om. Ei ne spun ca are o fata, maini, maruntaie, un picior (poate ca doua). Ne spune ca are nari si ca uneori îi place sa miroasa ofrandele arse pe altarul primitv. [Fata: Exodul 33:11,20,23; Numeri 14:15; Maini: Psalmi 28:5; Maruntaie: Ieremia 31:20; Picior: Isaia 37:25; Poate doua picoare: Psalmi 18:9; Nari: Cartea a doua a lui Samuel 22:9, 16; Miroase ofrande pe altar: Geneza (Facerea) 8:2] (n.t. - Exodul = Iesirea).
In mod surprinzator si straniu, acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit sau plasmuit are deasemenea o serie de dorinte si emotii omenesti. Uraste, iubeste, se enerveaza si are compasiune. Are indivizi favoriti si un popor ales. Acest Dumnezeu este in mod evident de sex masculin, si are in mod evident porniri masculine. Este adesea manios, se infurie repede, blesteama, distruge lucruri, se imbufneaza, striga, inseala si adesea se odihneste. Orice nevasta l-ar recunoaste pe Dumnezeu. [Uraste: Maleahi 1: 2, 3; Epistola Pavel catre Romani; Iubeste: Deuteronom 7:13; Este manios: Exodul 4:14; Compasiune: Psalmi 111:4; Indivizi favoriti: Exodul 3:21; Popor ales: Isaia 44:2; Manios: Deuteronom 9:20, 1 Regi 11:9, etc; Se infurie: 1 Samuel 6:19; Blesteama: Geneza 12:3; Distruge lucruri: Geneza 6:17; Se imbufneaza: Exodul 32:9,10; Striga: Psalmi 47:5, Inseala: Ieremia 20:7; Se odihneste: Geneza 2:2;].
Acest Dumnezeu descoperit de catre un popor primitiv si ignorant acum cateva mii de ani, se intampla sa aiba aceeasi viziune asupra lumii, aceleasi pareri despre natura ca si poporul care l-a descoperit.
Dumnezeu crede ca soarele se invarte in jurul pamantului si ca o zi poate fi facuta mai lunga prin oprirea soarelui in loc ptr un rastimp. Este de-a dreptul izbitor numarul similaritatilor existente intre ceea ce crede Dumnezeu si ceea ce crede poporul care l-a descoperit pe Dumnezeu in ceea ce priveste lumea.
Acesti oameni, desi primitivi posedau anumite mestesuguri, iar Dumnezeul lor deasemenea; acest Dumnezeu a dat instructiuni cum sa fie construita o barca, a creat haine ptr preoti, a impartasit formula unui parfum, a fost croitor facand haine din piei de animale. Acest Dumnezeu a dat deasemenea multe legi simple si adesea prostesti numite porunci. Si acest Dumnezeu a facut multe alte lucruri foarte banal-umane, si mai ales carcteristice timpului si oamenilor care l-au descoperit primii. Insa dintre toate aceste lucruri perfect umane despre care se spune ca Dumnezeu le-a facut, cel mai uman dintre toate a fost acela de a scrie carti, sau sa dirijeze mana si mintea acelora care le-au scris. Despre aceste carti care zice-se ca au fost scrise de Dumnezeu - sau ca acesta a facut sa fie scrise - vom discuta in aceasta seara.
Povestea pe care v-am spus-o despre descoperirea lui Dumnezeu nu este unica. Antropologii ne spun ca ea s-a intamplat de multe ori si in multe locuri. De fiecare data cand o po****tie primitiva avea nevoie de un Dumnezeu, intotdeauna il descopereau, parca croit pe gustul si modul lor de a vedea lumea. Era Dumnezeul lor si le semana in mare masura: acest Dummnezeu avea aceiasi dusmani si aceleasi valori morale ca si oamenii care l-au descoperit, si multi din acesti Dumnezei au fost scriitori; ei au scris carti.
N-as avea nici o dificultate de m-as afla acum in partea musulmana a lumii sa-i conving pe oamenii de acolo ca Biblia crestina nu este ‘cuvantul Domnului’. Daca m-as adresa budistilor, hindusilor sau oamenilor de orice alta religie nu as avea nici o dificultate sa dovedesc - spre satisfactia lor - ca Biblia crestina nu este cuvantul inspirat de Dumnezeu. Insa ma aflu in acea parte de lume dominata de crestinism; si fiind in partea lumii dominata de crestinism, cred ca nu as avea probleme in a convinge o majoritate dintre voi ca asa zisele carti sfinte musulmane sunt false; ca acele carti nu sunt adevaratul cuvant al Domnului.
Ati fi mai degraba inclinati sa fiti de acord ca toti acesti oameni care au alti Dumnezei sau alte carti sfinte gresesc; ati pica de acord ca acestia sunt prost informati sau au fost chiar inselati. S-ar parea ca e prea usor de convins oamenii apartinand altor religii ca ceea ce este acceptat in partea lor de lume este adevarat; cred atat de usor in falsi idoli. Numai noi, care se intampla sa fim nascuti in partea crestina a lumii avem ’adevarul adevarat’. In fine, cei mai multi dintre noi cred asa; mai sunt desigur evreii si acei atei nesuferiti, si multi alti ne-crestini care refuza sa accepte ’adevarul’ Bibliei crestine . . . . dar ei nu conteaza.
Haideti sa facem abstractie de acesti necrestini dintre noi si sa presupunem ca religia crestina - si Biblia - sunt total acceptate in aceasta parte de lume. Ideea este simpla: are adevarul un caracter geografic? N-ar trebui ca aceleasi lucruri care sunt adevarate in Iran sa fie deasemenea adevarate in India, Japonia, Africa, Canada si in restul lumii? Cam asa ar trebui . . . nu-i asa? Adevarurile stiintifice sunt universale, de ce cele religioase nu sunt? Este de bun simt sa presupui ca numai noi avem dreptate si tot restul lumii se inseala? Ca noi suntem aceia, singurii, care avem adevaratul Dumnezeu si adevaratul ’cuvant al lui Dumnezeu’?
Poate fi acest rudimentar dumnezeu al Bibliei crestine, care arata atat de mult cu un om, care aduce asa de mult cu oamenii care l-au descoperit primii, poate fi acesta Dumnezeul pe care il cauta Intelepciunea? Intelepciunea stie foarte bine ce gen de Dumnezeu a fost descoperit de mintea primitiva. Ea cunoaste Biblia si toate celelate ‘carti sfinte’ si cunoaste toate acele religii cladite pe baza acestor carti sfinte si acestor Dumnezei; si totusi Intelepciunea si Ratiunea continua sa-l caute pe Dumnezeu sau numai o urma a acestuia. Odata ce ideea de dumnezeu a aparut intr-un trib, aceasta a fost transmisa de la o generatie la alta, copii fiind invatati sa creada in ceea ce parintii lor credeau, la randul lor copiii copiilor fiind invatati sa creada. Exact asa cum noi am fost invatati sa credem ceea ce credeau parintii nostrii. Prea des au fost invatati copiii sa creada, insa niciodata sa-si puna intrebari.
Si astfel Dumnezeu a devenit o ipoteza auto-perpetuanta.
In partea noastra de lume Biblia crestina domina. In aceste tari sunt multi oamenii care cred ca Biblia este ’cuvantul inspirat al Domnului’. Au fost invatati sa creada ca aceasta carte este insasi baza legilor, este esenta justitiei, sursa libertatii noastre si chiar a civilizatiei noastre. Ei cred in promisiunea ca moartea va fi invinsa si in speranta unei alte lumi unde fericirea totala este a lor ptr. vecie.
Mi-as dori sa fie adevarat.
Acesti oameni nu au citit Biblia sau au citit-o fara sa-si foloseasca judecata. Ei au esuat in a vedea prostia, nedreptatea, ura de libertate, intoleranta religioasa, persecutiile si imoralitatea crasa care se afla in Biblie.
Ei se gandesc la rai, insa ignora iadul.
Nu cu inima usoara imi iau misiunea sa dovedesc ca Biblia nu poate fi cuvantul Domnului. Daca aceste promisiuni, desi false, ar fi fost de ajutor umanitatii, as trece peste ele in liniste. Insa ele nu sunt folositoare! Nicicand ’Cartile sfinte’ nu au fost folositoare si nu vor fi niciodata. De fapt ele devin mai periculoase cu fiece zi care trece. Istoricul onest stie ca aceste ’Carti sfinte’ sunt - si intotdeauna au fost - o grea povara ptr. umanitate. Si in ciuda stiintei noastre moderne aceste carti vechi continua sa produca ura si razboaie in zilele noastre. Prin urmare, noi trebuie sa examinam Biblia crestina nu ptr. ca ar fi cine stie ce diferita de celelalte carti asa-zis sfinte, ale altor natiuni si ale altor Dumnezei, ci ptr ca este acea carte facuta sa domine societatea noastra prin indoctrinare. Suntem invatati sa credem in copilarie si sa nu ne punem intrebari la maturitate. Ea pune in pericol lumea moderna, impiedica maturitatea intelectuala si ingradeste intinderea judecatii noastre la legende primtive.
Este Biblia ‚’Cuvantul inspirat al Domnului’? Haideti sa ne gandim bine ce trebuie sa insemne aceasta afirmatie. Afirmand asta conluzia evidenta se impune ca Bibila trebuie sa fie de o ’perfectiune dumnezeiasca’. Adica Biblia trebuie sa fie cu mult mai perfecta decat orice alta carte pe care o biata minte omeneasca ar fi putut-o produce. Orice eroare in aceasta carte, orice greseala sau contradictie - in fapt sau in forma - ar dovedi ca aceasta nu poate fi ’Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu’.
Nu numai ca Biblia ar fi perfecta in sine, dar ar fi clara si simpla la intelegere ptr orice minte omeneasca si fiecare persoana ar intelege-o in acelasi fel. Probabil vi se pare ca cer prea mult de la o simpla carte; asta ar vrea sa zica ca un Dumnezeu care a creat mintea omului nu este de asteptat sa fi produs o carte care sa fie in acord cu creatia sa. Personal cred ca punand problema astfel cereti prea mult de la noi sa credem ca Dumnezeu ar scrie, sau inspira, o carte asupra careia omenirea nu ar putea sa se puna de acord. O carte care a fost cauza razboaielor nesfarsite, persecutiilor, torturilor, bigotismului si urii. O carte care este atat de neinteligibila incat nu numai ca este respinsa de cei care nu cred in ea, dar si cei care cred ca este adevaratul cuvant al Domnului nu se pot pune de acord asupra interpretarii ei. Sunt sute de secte diferite numai in Statele Unite, asta neincluzand nenumaratele mii de indivizi care au propria lor interpretare a Bibliei.
Chiar aceasta dezbatere de asta-seara, ca si orice dezbatere pe tema Bibliei, este proba irefutabila a faptului ca Biblia nu este ’cuvantul Domnului’.
Adesea teologii afirma ca forma originala a Sfintelor Scripturi era perfecta, insa Biblia si-a pierdut perfectiunea prin erori de copiere si prin traducerea ei succesiva dintr-o limba in alta. Imposibil! Nu poate exista o copie imperfecta sau o traducere imperfecta a unei carti perfecte care a fost perfect inteleasa de catre traducator. Dumnezeu n-ar permite asa ceva! Daca exista un Dumnezeu.
Exista multe versiuni ale Bibliei crestine si sunt multe interpretari contradictorii ale fiecarei versiuni. Interpretari contradictorii nu numai ptr. crestinul obisnuit sau membrul ordinar al clerului, ci si ptr. acei invatati care au petrecut intreaga lor viata studiind scripturile. Aceasta confuzie nu poate fi opera Domnului.
Din raul si confuzia pe care Biblia le-a provocat si continua sa le provoace, si din natura primitiva, prosteasca si contradictorie a acestei carti, se impune automat concluzia ca Biblia nu reprezinta cuvantul Domnului. Voi cita cateva pasaje, din una din multele versiuni ale Bibliei ptr. a arata de ce eu resping Bibila. Voi cita din versiunea ’King James’, asa cum citesc si o inteleg eu. Nu sunt atat de nebun sa cred ceea ce inteleg ca spune Biblia . . . . este doar ce spune Biblia. Luand in considerare multele versiuni si interpretari ale Bibliei, sunt uimit ca exista o singura persoana pe acest pamant suficient de nebuna sa creada ca interpretarea sa este cea corecta; ca numai el sau ea, cumva, au dat din intamplare peste adevarata interpretare a Bibliei, in timp ce toti ceilalti credinciosi, atei, prelati, preoti, oameni de stiinta si necredinciosi laolalta au interpreatat-o gresit, au inteles-o gresit.
Unii spun ca exista peste 2000 de auto-contraziceri in Biblie, altii declara ca nu pot gasi una. Tot ce pot eu face acum, este sa evidentiez cateva din multele exemple care mi se par mie contradictorii. Voi incepe cu prima porunca pe care Dumnezeu a dat-o omului; aceea pe care nici un crestin fundamentalist nu a incalcat-o vreodata; Geneza 2:16,17 zice: Si Domnul Dumnezeu a poruncit omului, spunand ’din orice pom din gradina poti sa mananci liber; dar din pomul cunoasterii binelui si raului tu nu trebuie sa mananci, ptr ca in acea zi in care vei manca cu siguranta vei muri.’
Insa Biblia ne spune ca barbatul, Adam, nu a murit in ziua in care a mancat din copacul interzis; intrucat Biblia zice ca Adam si Eva au fost expulzati din Rai si Geneza 5:5 zice: ’Si toate zilele pe care Adam le-a trait au fost noua sute treizeci ani; si atunci muri’. Dar asa cum eu inteleg Biblia, mai este o alta contradictie in ceea ce priveste afirmatia de la Geneza 2:16,17; in Geneza 3:22,23 Dumnezeu pare a vorbi cu alti Dumnezei si voi citi spunand: (22) Si Domnul Dumnezeu spuse, ’iata, omul deveni ca unul dintre noi, sa stie binele si raul, sa nu cumva sa puna mana si sa ia si din copacul vietii, sa manace si sa traiasca in veci’; (23) de aceea Domnul Dumnezeu il expulza din Gradina Edenului pana pe pamantul din care a fost facut.
In Geneza 2:16,17 Dumnezeu spuse ’din toti pomii din gradina poti sa mananci liber, cu exceptia copacului cunoasterii.’ Insa in Geneza 3:22,23 aflam ca mai exista inca un copac in gradina care era interzis: pomul vietii. Dupa cum citim in Biblie, se pare ca nu ne prea putem increde in cuvantul Domnului, ca in aceasta aparent contradictie: Exodul 33:20, se spune ca Dumnezeu ar fi zis: ’ Tu nu-mi poti vedea fata; intrucat nici un om nu poate sa ma vada si sa traiasca.’ Exodul 33:22 zice insa: Si Domnul vorbi cu Moise fata in fata, asa cum un om vorbeste cu prietenul sau.’ Asta mi se pare a fi o auto-contradictie, dar asa cum am spus Biblia este incomprehensibila, si voi puteti sa nu vedeti nimic bizar la aceste doua afirmatii. Pot petrece tot restul serii citand auto-contraziceri din Vechiul Testament, astfel ca am sa trec peste acestea.
Insa cum sta treaba cu Noul Testament, sunt oare si acolo auto-contraziceri? Ei bine, unii spun ca sunt multe contradictii evidente in Noul Testament, altii spun ca nu pot gasi nici una. Nu pot sa spun decat ceea ce imi spune mie aceasta carte. Asa cum citesc eu Noul Testament gasesc prima contradictie in chiar primul vers al primului capitol, al primei carti a Noului Testament. In Matei 1:1 citez: ’Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.’ Dupa acest vers urmeaza o serie de ‚zamislit de’ pana cand ajungem la versul 16 care zice: Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care s-a nascut Isus, care se cheama Cristos.’ Acum daca Iosif nu e tatal natural al lui Isus, ci numai sotul Mariei, asa cum zice Matei 1:16, atunci cei insirati din Matei 1:1 pana la 1:16 exclusiv, nu sunt, nu pot fi ‚’neamul lui Isus Cristos’ asa cum se afirma in primul capitol, primul vers al lui Matei. Dar daca Iosif este tatal natural al lui Isus asa cum reiese din alte versuri din Biblie, atunci povestea cu Isus nascut din fecioara este o contradictie. Aceasta legenda este in Matei 1:18 si citez: ’Iar nasterea lui Isus a fost asa: Maria, mama lui era logodita cu Iosif; si inainte ca ei sa locuiasca impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.’ Si deasemenea cel mai important, daca Isus s-a nascut din fecioara si nu era descendent din David, atunci cuvintele lui Petru in Faptele Apostolilor 2:29,30 sunt false. In Faptele Apostolilor 2:29,30 Petre spune: (29) Cat despre patriarhul David sa-mi fie ingaduit fratilor sa va spun fara sfiala, ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. (30) fiindca David era prooroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Cristos a proorocit si a vorbit el. Acum avem o afacere a-ntaia. Daca Isus este fiul Domnului prin ”Duhu’ Sfant”, asa cum se afirma in Matei 1:18, 19, 20, atunci ori nu este Cristos, ori Dumnezeu ia ’fagaduit cu juramant’ lui David o minciuna; sau altfel Isus este fiul Iosif, fiul lui David, fiul lui Avraam si atunci poate fi ’Cristos’; dar atunci nu poate fi fiul Domnului prin ’Duhul Sfant’, si nu poate fi nascut din fecioara. Inca o data, pot petrece intreaga seara trecand in revista contradictiile din Noul Testament. Dar cum vorbim de o carte care se spune ca este ’cuvantul Domnului’, nu avem nevoie decat de una singura, oriunde in Biblie ca sa dovedim ca Biblia nu este ’cuvantul si fapta Domnului’. Daca exista intr-adevar un Dumnezeu.
Biblia nu poate fi adevarata in masura in care se auto-contrazice permanent. Totusi poate fi inspiratia unei morale sanatoase si o sursa de comportament social decent. Deci haideti sa vedem ce spune Biblia despre bunatate, dreptate, bonomie, moralitate si respectul familiei, prietenului si vecinului.Sa trecem deci in revista cateva aspecte de morala sexuala ce se gasesc in Biblie. Voi incepe cu Geneza 19. Si citim ca doi ingeri sunt oaspeti in casa lui Lot, cand ’barbatii orasului’ vin la casa acestuia si Geneza 19:5,6,7,8 zice: ’Si ei il chemara pe Lot si ii spusera acestuia, unde sunt dar barbatii care au venit la tine noaptea asta? Adu-i la noi ca sa-i putem cunoaste. (6) si Lot iesi afara la ei si inchise usa dupa el: (7) si spuse, va rog fratilor nu fiti haini, (8) uitati-va aici, am doua fete care nu au cunoscut barbat; va rog, lasati-ma dara sa vi le aduc voua, si faceti-le lor ceea ce va va placea; numai nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele.’
Normal, nu pot stii ce spune asta altuia, dar mie pare sa-mi spuna: Iata aici, eu am 2 fete care n-au cunoscut barbat; lasati-ma va rog sa vi le aduc si faceti-le voi ceea ce vi se pare voua de cuvinta.’ Ce fel de tata si-ar oferi copii unei gloate ca sa fie folositi de aceasta cum cred ei de cuvinta? Voi fi cinstit cu voi, daca ati fi oaspeti in casa mea v-as proteja cu toate puterile mele, insa daca s-ar ajunge la punctul sa am de ales intre voi si copii mei, voi ati fi sacrificatii. Si as astepta la fel din partea voastra daca ar fi sa fiti obligati sa alegeti intre mine si copii vostrii. Daca ar fi Dumnezeu insusi, daca exista un Dumnezeu, s-ar duce inaintea copiilor mei la gloata. Nu sunt crestin. Sunt foarte pro-familie, copii mei nevinovati trec inaintea oricui.
Insa povestea nu se sfarseste aici, ea continua si continua urat. In Geneza 19:31,32, fetele lui Lot vorbesc intre ele: ’Si cea mai mare zice celei mici, tatal nostru e batran, si nu mai este nici un barabt in tinutul acesta ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor: (32) hai vino sa-l facem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, astfel incat sa pastram samanta tatalui nostru.’ Si aceasta poveste demna de bolnavi mintal continua pana la Geneza 19:36 care zice: ’Si astfel ramasera ambele fete ale lui Lot insarcinate de tatal lor.’ Acum eu stiu ca voua celor care credeti ca Biblia este ’cuvantul Domnului’ nu asta va zice Bibila, dar mie asta imi zice: astfel ambele fete ale lui Lot sunt gravide cu tatal lor. Aceasta poveste ptr. mine este o murdarie pur si simplu, dar altii spun ca nu este murdarie si nu este imoralitate in Biblie, deci n-am de unde sa stiu ce spune aceasta poveste altora, dar ptr. mine este o murdarie. Si ptr. mine murdaria nu poate face parte din ’cuvantul Domnului’. Sunt multe povesti in Biblia crestina pe care eu le consider imorale, murdarie in toata regula, insa asta serveste drept exemplu ptr. toate celelalte. In definitiv noi consideram Biblia ca fiind ’cuvantul Domnului’, nefiind necesar decat un singur exemplu de poveste ’stramba’, numai o singura contradictie, numai un singur neadevar sau nedreptate ca sa dovedim ca Biblia nu este ’cuvantul Domnului’.
Haideti dara sa consideram ’Justitia lui Dumnezeu’ asa cum ne apare ea din Biblie. Regele David obtinu una din multele sale sotii prin rapire, viol si omucidere. Povestea se afla in A doua carte a lui Samuel, capitolul 11, si versul 4 zice: ’Si David trimise mesageri s-o aduca; Si ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea. . . . . . ’ Sper ca ma veti ierta ca repet astfel de povesti murdare, dar asta zice Biblia. Povestea continua si Biblia ne spune ca Bathsheba ramane gravida. David ucisese pe sotul acesteia iar in versurile 26 si 27 citim: ’Si cand sotia lui Uriah auzi ca sotul ei era mort ea planse pe sotul ei. (27) Si cand trecura zilele de jale David trimise si o adusera la casa lui, si ea deveni nevasta lui, si ea ii nascu un fiu. Insa ceea ce a facut David ii displacu Domnului.’
Foarte bine ! Acum vom avea sansa sa vedem dreptatea lui Dumnezeu in actiune. Cum l-a pedepsit Dumnezeu pe David ptr aceste crime groaznice? Cum credeti voi ca ar trebui pedepsit un astfel de om marsav? Ei bine, pedeapsa pe care Dumnezeu a dat-o lui David ptr. crimele sale oribile poate fi citita in A doua carte a lui Samuel, capitolul 11 versul 18 care zice (n.t: in alte versiuni 12:15): Si Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Uriah, si a fost greu bolnav.’ Si versul 18 zice: ’Si se intampla ca in a saptea zi copilul sa moara.’ Credeti sau nu, idea de justitie a lui Dumnezeu in legatura cu uciderea sotului Bathshebei a fost ca Dumnezeu insasi sa omoare copilul inocent al acesteia. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu conform Bibliei crestine.
Nu am cum sa stiu ce spune aceasta poveste unui crestin practicant, insa daca ceea ce inteleg eu ca spune Biblia este ceea ce Biblia zice, trebuie ca unul sa aiba o minte tare putina ca sa creada ca Biblia este ’cuvantul Domnului’. Dar haideti sa luam in considereare acum ’Poruncile Domnului’ conform Bibliei. Nu sunt numai zece porunci asa cum se pare ca multi cred, ci sunt sute. Sunt nu mai putin de 73 de capitole pline de ’porunci ale Domnului’. Si Dumnezeu fiind un Dumnezeu si nimic mai putin, fiecare porunca trebuie sa primeasca aceiasi ascultare ca oricare alta porunca a Sa. Deci sa vedem ce porunci Domnul.
Exodul 22:18 zice: ’Nu trebuie sa rabzi ca o vrajitoare sa traiasca.’ Cand crestinismul a avut puterea aceste opt cuvinte au facut ca sute de mii de oameni inocenti sa fie torturati si arsi de vii. Aceasta porunca face parte din aceeasi categorie cu una dintre versiunile asa-numitelor ’Zece Porunci’.
Porunca Domnului in Exodul 21:2: Daca cumperi un rob evreu, 6 ani trebuie sa te slujeasca, iar in al saptelea el trebuie sa fie liber fara plata.’ Exodul 21:4 zice: ’ Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si aceasta i-a nascut lui fii sau fiice, sotia si copii ei trebuie sa fie ale stapanului, iar el sa iasa singur.’ Tineti cont, acestea sunt poruncile Domnului si dreptatea divina conform Bibliei. Exodul 21:5,6 spune; ’Si daca robul zice clar: Eu iubesc pe stapanul meu, nevasta mea si copii mei si nu voi ca sa ies slobod, (6) atunci stapanul sa-l duca in fata judecatorilor . . . . . . . si stapanul sa-i gaureasca urechea cu o sula, iar el sa-i ramana rob pe vecie.’
Biblia intotdeauna a aprobat sclavia si a fost intotdeauna cel mai mare obstacol in calea dreptatii si a progresului uman in lume.
O alta porunca a Domnului este in Deuteronom 13 : 6, 7, 8 care zice: ’Daca fratele tau, fiul mamei tale; sau fiul tau, sau fiica ta, sau nevasta ta din bratele tale; sau prietenul tau care ti-e scump ca sufletul tau, te incita pe ascuns spunand, haide sa mergem si sa slujim alti Dumnezei pe care nici tu nici parintii tai nu-i cunoscura; (7) adica Dumnezeii popoarelor care va inconjoara, aproape de tine sau mai departe de la un capat al Pamantului la altul (8) tu sa nu accepti si sa nu-l asculti; si nu trebuie sa tainuesti ce a zis (9) dar trebuie negresit sa-l omori; mana ta sa fie prima asupra lui ucigandu-l, si dupa aceea a tuturor celorlalti; (10) si trebuie sa-l omori cu pietre; ptr ca a cautat sa te abata de la Domnul Dumnezeul tau, care te scoase din tara Egiptului, din casa robiei.’
Cine a zis ca Dumnezeu este ’pro-life’?
Adesea am aratat crestinilor ca religia lor a provocat suferinte ingrozitoare lumii. Ca istoria este atat de plina cu razboaie crestine, persecutii, tortura, arderi pe rug si ura, astfel incat nici o persoana blajina si de bine nu s-ar mai numi crestin daca ar stii adevarul despre istoria crestinismului.
Raspunsul este intotdeauna acelasi: ’Cum pot eu (ori alt crestin din zilele noastre) sa fiu facut responsabil ptr. ce au facut oameni care s-au numit crestini in trecut.’ Si totusi, asa cum ne cere a doua porunca, Dumnezeu face responsabil copii ptr. greselile parintilor, sau crimele parintilor ’chiar pana la a treia sau a patra generatie.’ De fapt insusi conceptul de baza al crestinismului este ’pacatul originar’, aceasta suprema expresie a nedreptatii in materie de ’vina mostenita’. Eu nu cred in ’vina mostenita’. Insesi ideea ca noi, specia umana suntem nascuti cu pacate din cauza unei oarecare insignifiante fapte gresite zice-se ca a facut Adam este absurda si prosteasca. Nu! Este mai mult decat prosteasca, frizeaza boala mintala, cretinismul.
Insesi ideea ca Dumnezeu a trebuit sa se nasca dintr-o fecioara ca sa fie omorat de omenire ptr ca el, Dumnezeu, sa ierte pacatele omenirii, tine foarte mult de patologia mentala. Aceasta nebuie nu ne vine de la Dumnezeu. Eu am credinta ca un adevarat Dumnezeu ar face exact ceea ce tu ai face daca copii tai ar fi fost neascultatori si tu ai fi devenit suparat ptr. un timp. Cu siguranta nu te-ai apuca sa-i spui copilului tau: ’Adu-mi un ciocan si loveste-ma cu el peste mana ta, tare, tare de tot, astfel ca eu sa pot sa te iert ptr. obraznicia ta pe care ai facut-o.’ Nu! Mai degraba tu te-ai duce la al tau copil, l-ai lua in brate si i-ai spune ca il iubesti din toata inima, si ca niciodata nu ai putea sa fi manios pe el; ca el inseamna ptr tine mai mult decat viata ta chiar. Asta ai face, sau asta ar trebui sa faci; asta as face eu, si orice carte care spune ca Dumnezeu ar face doar o farama mai putin, nu poate fi ’cuvantul Domnului’.
Nu trebuie sa fim sclavii unei superstitii primitive. Nu trebuie sa ne fie teama sa gandim, sa ne punem intrebari si sa cercetam. Trebuie sa ne eliberam mintea: Ridicati-va din genunchi si stati pe propriile picioare, ridicati-va capul, deschideti-va ochii si incepeti sa va folositi mintea. Folosirea mintii umane ne-a facut sa ne ridicam deasupra tuturor animalelor si a facut omul stapanul intregului Pamant. Mintea umana - ratiunea - este singura speranta pe care o avem. Astazi avem o veste buna (n.t. - aluzie la ce inseamna ’evanghelie’): Imprastiati vestea cea buna ! Mintile noastre sunt libere sa gandeasca.
__________________________________________________
____________________________________
ZIUA I – PARTEA 2
Suntem - fara dubiu - una din cele mai indoctrinate si inselate natiuni ale Pamantului; cel putin in ceea ce priveste domeniul religios. Astazi nu exista o amenintare mai mare ptr. natiunea noastra si ptr. libertatea noastra decat crestinismul. Nici o alta forta nu ar fi putut sa ascunda si sa schimbe adevarata istorie a Americii asa cum a facut-o crestinismul. Si nici o alta forta nu ar fi putut sa insele atat de complet opinia publica americana asa cum crestinismul a facut-o.
Agresiunea crestina impotriva Americii, impotriva drepturilor necrestinilor este bazata pe iluzia ca Biblia este ’cuvantul Domnului’. Haideti asadar sa cercetam ingrozitoarea istorie a acestei iluzii.
Daca stii un pic de istorie, stii ca crestinismul si Biblia nu numai ca au esuat sa mentina pacea, dar stii ca acesta este responsabilul exclusiv al celor mai multe razboaie inutile si sangeroase. Stii ca toate cruciadele n-au fost decat simple razboaie de agresiune purtate de crestinism. Tu stii ca acesti cruciati, in ciuda credintei lor sincere in Biblie, in rugaciune, in crestinism si in Dumnezeul lor, au macelarit babati, femei si copii de fiecare data cand au cucerit vreun oras.
Si totusi crestinii numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’.
Daca stii catusi de putina istorie stii ca atunci cand Biblia ’a domnit’ si crestinismul avea puterea, crestinii i-au torturat si ucis pe acei care se indoiau ori nu erau de acord cu Biblia lor.
Si de fiecare data cand crestinismul pierde puterea sa persecute, ei ii ponegresc si ii numesc ’imorali’ pe cei pe care nu mai pot sa-i persecute.
Si totusi crestinii numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’.
Astazi crestinismul a castigat aceasta putere ingrijoratoare prin predarea Bibliei in loc de patriotism; creand confuzia intre pietate si patriotism; prin calomnierea bunilor americani ’comunisti’ si pe bunii patrioti ’tradatori’. Ei cultiva ura si neincrederea impotriva acelora care pretuiesc marile idealuri americane ale separarii religiei de stat si instiga la ura impotriva institutiei justitiei care protejeaza Constitutia natiunii noastre.
Crestinismul a ascuns si a schimbat in mod ilicit istoria Americii, a ascuns citate, fapte si probe care dovedesc ca Biblia si crestinismul au fost recunoscute ca dusmanul libertatii de aceia care au infiintat aceasta natiune. Crestinismul a ascuns faptul ca Parintii Natiunii s-au luptat ca sa asigure libertatea de constinta; ca s-au luptat sa puna crestinismul la locul cuvenit - ca egal al tuturor celorlate ’opinii religioase’; ca s-au luptat sa puna Biblia la locul pe care il merita - o carte ca oricare alta, printre multe alte carti.
Astazi istoria crestinilor ne spune doar un singur adevar: Cei care au ucis, deasemenea vor si minti!
Exceptand ipoteza in care esti un istoric dedicat istoriei Americii, nu ai cum sa stii ca deismul a fost forma de respingere directa si dezmintirea Bibliei crestine, a religiei crestine si a Dumnezeului crestin; nu aveti de unde sa stiti ca George Washington a fost prinicipalul om de stat care a pledat ptr separarea totala a statului si religiei si care a vegheat ca sa nu se faca nici o referinta la crestinism sau divinitate in Constitutie (The Encyclopedia of Philosophy, Vol. 2). Nu stiti ca prima libertate pe care Constitutia trebuia sa o institue este libertatea de a nu fi obligat de si supus unei religii anume. Ca Thomas Jefferson a fost un deist si ca isi sfatuia nepotul sa ’nu se dea inapoi nici macar de la faptul de a-si pune indrazneata intrebare in legatura cu existenta vreunui Dumnezeu’ (Letter to Peter Carr, Aug. 10, 1787, ’Deism in the United States’, pp. 222-34). Nu stii ca deistul declarat Thomas Paine a facut mai mult decat oricare alt american ptr. ca sa faca din Statele Unite ale Americii o natiune libera si seculara. Si nu stii o mie de alte fapte ale istoriei Americii care sunt in contradictie cu afirmatiile crestine; fapte care ar mentine America libera.
Nu trebuie insa sa fi un om de stiinta ca sa stii ca crestinismul fundamentalist si fortele superstitiei Bibliei ataca astazi chiar fundamentele libertatii natiunii noastre.
Si totusi crestinii numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’.
Istoria ne-a dovedit de mii de ori ca valorile morale personale nu pot supravietui unde oamenii cred in iertare divina, cred in iluzia Bibliei care zice ca o oarecare ’forta superioara’ poate sa indeparteze vina de la vinovat fara sa indeparteze raul facut victimei.
Religia intotdeauna afirma ca imoralitatea izvoraste din lipsa de credinta, insa faptele dovedesc exact contrariul. Crestinismul nu a fost niciodata mai puternic in Statele Unite decat sunt astazi. Crestini au biserici in fiecare comunitate, monopolizeaza timpul de antena al radioului si televiziunii cu propaganda religioasa. Au bagat cu forta religia in afacerile guvernului nostru, in legislatia noastra, si in vietile noastre. Au reusit sa amuteasca toate opiniile si sa blocheze faptele opuse lor. Ei cuceresc continuu mai multe si mai multe puteri, mai multe si mai multe proprietati, mai multa si mai multa bogatie. Si pe deasupra nu au minimul bun-simt sa-si plateasca in mod onest impozitele.
In acelasi timp in care religia crestina devine mai bogata decat oricand, mai influenta decat oricand, impozitele au crescut din ce in ce mai mari, saracia si foamea au crescut, rata criminalitatii a crescut mai sus si mai repede decat oricand, batranilor fiindu-le frica sa iasa din casa; drogurile au devenit o calamitate nationala si natiunea noastra a fost implicata in mai multe razboaie si conflicte internationale decat in orice alt moment al istoriei sale. Cum castiga crestinii puterea iar si iar dupa repetate esecuri in a institui pacea, progresul, prosperitatea si moralitatea?
Tehnica lor este simpla. Ei numesc Biblia ’cuvantul Domnului’ si pe ei insisi ’morali’.
Nu trebuie sa permitem prostiei organizate sa distruga aceasta natiune mareata care suntem. Poporul american trebuie sa fie constient de un singur si simplu fapt:
Biblia nu este, SI NU POATE FI ’cuvantul Domnului’.
ZIUA II – PARTEA 1
In Biblie, carte numerelor, capitolul 31 versul 15 zice (Numeri 31:15) sta scris: ’Si Moise le spuse lor, ’cum ? ati lasat in viata toate femeile?’ ’ Si versul 17 si 18 zice: ’Acum dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca, si omorati pe orice femeie care a cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el; (18) dar lasati in viata ptr. voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele cari n-au cunoscut impreunarea cu un barbat’. (n.t. - Numeri 31:1, 2 zic deasemenea: Domnul a vorbit lui Moise si a zis: (2) Razbuna pe copii lui Israel impotriva Madianitilor, apoi vei fi adaugat la poporul tau.’)
Stiu ca Biblia nu este cuvantul lui Dumnezeu ptr. ca ne spune ca Dumnezeu este un criminal; ca Dumnezeu a ucis, sau a facut ca sa fie ucisi milioane de oameni nevinovati. Ca Dumnezeu a aprobat uciderea de civili, de copii mici, de batrani fara putere, de femei fara aparare, de prizonieri de razboi si chiar de biete dobitoace. Ne spune ca Dumnezeu a aprobat ordinele date soldatilor ’ca sa tina fecioarele ptr ei.’ Detest si neg o astfel de carte, resping si numesc calomnioasa orice carte care spune ca asa este Dumnezeu. Biblia il murdareste si il calomniaza pe Dumnezeu, de aceea neputand fi ’cuvantul Domnului’.
Daca exista un Dumnezeu, atunci Biblia este o blasfemie; daca nu exista un Dumnezeu, Biblia este un mit. Oricum ar fi, Biblia nu este ’cuvantul Domnului’.
In Exodul 2:45,46 se spune ca Dumnezeu ar fi zis (45): ‚’Si voi locui in mijlocul copiilor lui Israel, si voi fi Dumnezeul lor. (46) si ei vor cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care i-a scos din tara Egiptului, si ca sa pot locui in mijlocul lor: Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.’
Biblia spune in modul cel mai clar posibil ca Dumnezeul Vechiului Testament (Iehova) este ’Domnul Dumnezeul evreilor’, ’Dumnezeul copiilor lui Israel,’ Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacob. Vechiului Testament este povestea unei zeitati tribale private, a carei principale si unice griji este ptr. ’poporul sau ales.’ Este un Dumnezeu creat de catre preotimea acestui trib ptr. a justifica atrocitatile comise de catre acesta. Este povestea unui simplu dumnezeu tribal, si ca oricare dintre dumnezeii tribali ai lumii din acea perioada, reflecta intotdeauna oamenii care l-au creat. Daca tribul era un trib iubitor de razboaie, violent, asa era si dumnezeul lor.
Biblia ne spune ca tribul evreilor era foarte agresiv, un trib ostil si razboinic, si de aceea dumnezeul lor reflecta ferocitatea lor fara margini. Acest dumnezeu, si cartile Vechiului Testament este plin de sange inocent, de oameni cuceriti si ucisi, de fecioare violate - bieti copii doar - de cruzimi inumane si crime de nespus - toate aprobate de catre Dumnezeul din Vechiul Testament ! Nu avem nevoie de un astfel de Dumnezeu in lumea noastra de azi.
Suntem de fapt foarte norocosi ca Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu.’
Biblia ne spune ca Dumnezeu este mic, ca Dumnezeul Bibliei nu este Dumnezeul universului infinit; nu este nici macar Dumnezeul intregului pamant - asa mic cat este el; este Dumnezeul unui trib indepartat si primitiv dintr-o zona obscura a micului nostru pamant, ptr o perioada restansa de timp, cu mult timp dupa aparitia omului. Un astfel de concept de Dumnezeu este o insulta si este absolut fals! Pot crede intr-un Dumnezeu incomprehensibil de mare, insa nu as putea crede intr-un Dumnezeu desgustator de mic.
Este cert ca adevaratul Dumnezeu al universului nesfarsit nu poate fi mic. Biblia descrie un Dumnezeu prea insignificant ptr o credinta inteligenta. Cand am fost crestin simplul gand ca in Biblie ar putea fi o minciuna imi repugna, exact ca oricarui crestin credincios. Am fost invatat ca Biblia era ’cuvantul lui Dumnezeu’. Am fost invatat sa cred - sa cred orbeste si sa ma inchin fara sa-mi pun intrebari. Stiind ca este ’cuvantul lui Dumnezeu’ stiam ca in Biblie nu avea cum sa fie nici macar o minciuna, simteam din adancul fiintei mele ca Dumnezeu nu a mintit. Inca cred acest lucru ! Daca exista un Dumnezeu, acest Dumnezeu nu ar minti. Nu mi-a trecut niciodata prin cap ca Biblia nu ar fi ’cuvantul lui Dumnezeu’, ca ar putea fi o contrafacere, produs al inselaciunii umane. A venit un timp insa cand m-am decis sa citesc Biblia din nou, de aceasta data exact asa cum as citi cartile unei religii diferite si straine, sa o vad cu ochii unui necredincios care isi uzeaza ratiunea. Ar parea Biblia in ochii unui necredincios ca rationala, ca morala si ca o forta utila umanitatii? Atunci am gasit o minciuna, si trecand mai departe am mai gasit una, apoi altele si altele. Ptr. mine a fost o revelatie; a fost ca si cum cineva m-ar fi dezlegat la ochi dupa ce fusesem legat o viata intreaga, putand vedea in sfarsit lumina adevarului ptr. prima data. Cu totii stim ca o carte care contine minciuni nu ar putea fi ’cuvantul lui Dumnezeu’. Cu toti stim asta, indiferent cum il vedem fiecare pe Dumnezeu. Biblia nu poate fi ’cuvantul lui Dumnezeu’ ptr ca Biblia contine minciuni.
Biblia spune in Exod 10 versul 27: ’Insa Dumnezeu a impietrit inima lui Faraon si Faraon n-a vrut sa-i lase sa plece.’ Apoi in versul 29 citim: ‚’Si se intampla ca la mijlocul noptii Domnul ucise toti intai-nascutii in Tara Egiptului, de la intai-nascutul Faraonului ce se gasea pe tron, pana la intaiul nascut al robului ce se gasea in mizerie; si toti intai-nascutii dobitoacelor.’ (n.t. - in alte versiuni (de ex. Biblia publicata de Societatea Biblica de care dispun) apare in alt loc dar cu acelasi continut: Exodul 11:4, 11:5, 11:6: (4) Moise a zis: ‚’Asa vorbeste Domnul: Pe la miezul noptii voi trece prin Egipt; (5) si toti intaii nascuti din tara Egiptului vor muri, de la intaiul nascut al lui Faraon care sade pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al roabei care sta la rasnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor.’ (6) In toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n-au fost si nu vor mai fi.)
Aceasta este o minciuna !
Dumnezeul universului nesfarsit n-ar ucide copii nevinovati. Este o mnciuna aceea ca ’Dumnezeu a impietrit inima Faraonului’ astfel incat el, Dumnezeu, sa aiba motiv sa ucida copilasi nevinovati. Aceasta este o minciuna si o blasfemie ! In Bibie in Deuteronomul 28:16 Dumnezeu se zice ca ar fi spus: ‚’Insa din orasele acestor popoare pe care Domnul Dumnezeul tau ti le-a dat drept mostenire sa nu cruti cu viata nimic din ceea ce respira.’ (nt - in varianta mea (’Biblia sau Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament cu trimiteri’ publicata de Societatea Biblica) citatul apare mult diluat (’Vei fi blestemat in cetate si vei fi blestemat pe camp.’), posibil ptr scopuri ’sanitar-morale’; relatari despre variante ‚curatate’ si in ’HANG ’EM ALL - COMPLETELY!’ de Frank R. Zindler
http://www.atheists.org/church/hangemall.html)
Aceasta este o minciuna !
Dumnezeul cosmosului infinit nu a spus niciodata unor salbatici sa macelareasca oameni invinsi astfel incat ’sa nu scape nimic din ceea ce este in viata.’ Este o simpla minciuna a salbaticilor ptr a-si justifica jafurile si omorurile contra vecinilor lor. Biblia nu este ’cuvantul Domnului.’ In Biblie in Iosua 10:12, 13 zice: ’Atunci Iosua a vorbit Domnului in ziua in care a dat Domnul pe Amoriti copiilor lui Israel si spuse in fata lui Israel: ’soare, opreste-te deasupra Gideonului; si tu luna peste valea Ajalonului.’ (13) si soarele se opri, si luna statu pe loc pana ce oamenii se razbunara inpotriva dusmanilor.’ (n.t. - in varianta mea Iosua 10:12, 13 doar numele par a fi usor schimbate: ’Atunci Iosua a vorbit Domnului in ziua in care a dat Domnul pe Amoriti in mainile copiilor lui Israel si a zis in fata lui Israel: ’soare, opreste-te deasupra Gabaonului; si tu, luna asupra vaii Aialonului !’ (13) si soarele s-a oprit, si luna si-a intrerupt mersul, pana ce poporul s-a razbunat pe vrajmasii lui.’)
Asta este o minciuna !
Dumnezeul universului infinit nu a oprit niciodata soarele (adica vrea sa zica ca a oprit Pamantul sa se invarta) astfel incat o adunatura de salbatici sa poata avea timp sa macelareasca o alta adunatura de salbatici.
Este o minciuna !
In Biblie in 1 Smauel 6:19 (cartea intai a lui Samuel 6:19) scrie: Si El ii lovi pe oamenii din Bethsemesh ptr ca s-au uitat in chivotul Domnului, lovi din oameni 50 de mii saptezeci de oameni: si oamenii au plans ca Domnu’ ii lovise pe mare parte din oameni cu mare macel’. (varianta mea: ’Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Semes cand s-au uitat in chivotul Domnului; a lovit cincizeci de mii saptezeci de oameni din popor. Si poporul a plans, pentru ca Domnul ii lovise cu o mare urgie.’)
Aceasata este o minciuna !
Dumnezeul universului nesfarsit nu ar macelarii oamenii dintr-un trib de salbatici ptr ca au tras cu ochiul la nimicurile superstitiei ale unui alt trib de salbatici.
Putem continua sa citam astfel de minciuni primitive din Biblie pana ametim, toate dovedind insa un singur lucru: Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’.
Tot ce va cer este sa cititi Biblia. Cititi-o cu o minte deschisa si veti fi socati ca ati putut sa credeti vreodata ptr. un moment ca Biblia este ’cuvantul lui Dumnezeu’. Chiar pana si unii crediniosi au vazut ’veninul’ care se afla in Vechiul Testament. Stiu ca ei au jurat sa nu gandeasca cand citesc Biblia, sa nu rationeze, ci numai sa creada. Insa cativa din ei totusi au facut un mic pas, chiar as mic cum este, de a se abate de la Vechiul Testament. Ei n-or sa recunoasca vreodata deschis, insa unii credinciosi crestini si-ar fi dorit ca Vechiul Testament sa nu fi fost vreodata scris. Se simt rusinati de vechiul Dumnezeu - si de macelul fara sens.
Il poti vedea acolo, in genunchi, ochii bine inchisi, mainile impreunate, capul plecat si creierul scos din priza. Insa in valtoarea scenelor inspaimantatoare din care sangele nevinovatilor tasneste valuri, iar tipatele femeilor macelarite si al copiilor violati barbar rasuna strident si sumbru, ceva se strecoara in mintea lui. Evolutia si moralitatea naturala au construit un circuit de siguranta in creierul lui, care impotriva propriei lui vointe, l-a facut sa isi foloseasca ptr. un moment ratiunea si logica.
Cumva au realizat ca e ceva in neregula cu Vechiul Testament ! Nu pre stiau ei bine ce este in neregula, insa se parea ca este ceva acolo care nu este tocmai corect. Si astfel au evoluat. Impotriva lor insisi, au evoluat - au creat un nou Dumnezeu: Isus ! Amin, inca mai este o speranta ptr. omenire !
Ajungem acum la Noul Testament si desi Noul Testament il citeaza pe Isus spunand in Matei 5:17,18: ’Sa nu va ganditi cumva ca am venit sa distrug legea cea veche sau profetii: N-am venit sa distrug ci sa implinesc. (18) Ca adevarat este ce va spun, pana cand cerul si pamantul nu vor trece, nu va trece in nici un fel nici o bucatica din lege pana ce nu s-a implinit totul’, Noul Testament este incercarea filosofului credincios sa creeze o noua idee de Dumnezeu ptr. a scapa de sangerosul si funestul Dumnezeu tiranic din Vechiul Testament.
Ce fel de Dumnezeu este acest nou Dumnezeu? Stim ca Evanghelia cea mai veche din Noul Testament a fost scrisa dupa anul 78 AD, iar celelalte Evanghelii sunt chiar mai recente. Astfel stim ca citatele din noul Dumnezeu, Isus, au fost doar povesti orale ptr. cel putin o generatie, iar in cele mai multe cazuri ptr. mai multe.
Haideti sa vedem ’ce se spune’ca a spus Dumnezeu potrivit noului Testament.
Isus se afirma c-ar fi spus: (Luca 14:26): ’Daca vreun om vine la mine si nu uraste pe tatal lui, pe mama lui, pe sotia lui si pe ai sai copii, si pe fratii lui, si pe surorile lui, da, si propria lui viata, nu-mi poate fi ucenic.’
Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !
Se afirma ca Isus ar fi spus: (Matei 10:34,35,36,37) ’Sa nu va-nchipuiti ca am venit sa aduc pacea pe pamant: Am venit nu ca sa aduc pacea, ci sabia. (35) Ptr. ca am venit sa aduc dihonia intre om si tatal lui, intre fata si mama ei si intre nora si soacra. (36) Si dusmanii omului se vor gasi printre ai sai, din propria lui casa. (37) Cel ce-si iubeste mama sau tatal sau, atunci nu este demn de mine: si cel ce-si iubeste fiu sau fiica mai mult decat pe mine, atunci acela nu e demn de mine.’
Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !
Cum putem sa regasim vreodata pacea cu Dumnezei ca acestia care bantuie mintile oamenilor? Se afirma ca Isus ar fi spus: (Matei 19:29 si Marcu 10:29) ’Si oricine a lasat case, frati sau surori; sau tati or mame, sau sotii, sau copii, sau pamanturi de dragul numelui meu va primi insutit si va mosteni viata vesnica.’
Acestea nu pot fi cuvintele Domnului !
Se afirma ca Isus ar fi spus: (Marcu 9:43,44,45,46,47,48) ’Si daca mana ta te supara (n.t. - in varianta mea peste tot unde in varianta lui Fields apare ’supara’ la mine apare ’te face sa cazi in pacat’), tai-o: este mai bine ptr. tine sa intri in viata vesnica olog, decat sa te duci cu doua maini in iad, in focul care nu se stinge. (44) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge. (45) Si daca piciorul tau te supara, taie-l; este mai bine sa intri in viata vesnica schiopatand, decat sa fi aruncat in iad intreg, in focul care nu se va stinge niciodata. (46) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge. (47) Si daca ochiul tau te supara, scoate-l ; este mai bine ptr. tine ca sa intri in Imparatia lui Dumnezeu cu-n singur ochi, decat sa fi aruncat avand doi ochi in focul iadului: (48) Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.’ Acestea nu sunt cuvintele Domnului; sunt cuvintele bolii mintale, ale dementei !
Se afirma ca Isus ar fi spus: (Luca 12:5) Dar am sa va previn de cine trebuie sa va fie frica: Temeti-va de El, care dupa ce a ucis are puterea sa arunce in iad; Va spun voua, temeti-va de El.’ Crestinismul se bazeaza pe frica si se perpetueaza prin frica. Acesta nu ar fi felul cum ar proceda un Dumnezeu adevarat, Dumnezeul necuprinsului univers. In Noul Testament, ca si in Vechiul Testament, putem sa gasim si sa citam spuse ale noului Dumnezeu pline de cruzime, absurde, care nu seamana cu ce ne asteptam ca ar zice un Dumnezeu adevarat. Spuse care noi stim ca sunt ale oamenilor, ale unor oameni cruzi, josnici, fara inima, si tembeli. Cuvinte de ura si razbunare! Cuvinte care sa inspaimante si sa oprime! Acestea sunt cuvinte care sa dea putere preotului, bisericii si religiei. Sunt cuvinte care sa distruga ratiunea si sa transforme mintea umana intr-un sclav.
Noi stim ca mitul lui Isus din Noul Testament a fost preluat din povestea celui care a infiintat cultul lui Eseene. Creatorul Eseeneismului se numea Isus, a fost crucificat in 88 î.E.N. (inaintea erei noastre) si tot ce ’Isus din Nazareth’ se spune ca ar fi spus si facut a fost scris aproape o suta de ani inainte de data cand se spune ca s-ar fi nascut Isus din Nazareth. Din cultul eseenian al vechii religii ebraice a aparut un nou Dumnezeu, un nou mit, o noua religie si un Nou Testament. Insa munca pozitiva a filosofului religios care a creat Dumnezeul din Noul Testament a fost deformata si corupta de religia organizata. Mitul lui Isus din Noul Testament nu mai seamana cu acel conducator bun si de treaba al adeptilor lui Eseene care a trait, a suferit si a murit cu putin inainte de 2000 de ani in urma. In Noul Testament gasim un Dumnezeu care s-a ’dezvoltat’ in perioada primelor secole ale existentei religiei crestine. Crestinismul s-a dezvoltat prin ura religioasa. Cei slabi era numiti eretici si ’invataturile’ lor erau suprimate in cel mai brutal mod, astfel crestinismul care a supravietuit, este ’ortodoxia’ (n.t. - aici cu sens mai mult de ’fundamentalism religios’ decat de ’traditionalism’ si ceea ce se intelege uzual prin caracter ’drept-credincios’ sau ’care tine la sensul strict al textului’) celui puternic si crud. Fundamentalismul religios l-a distrus pe blajin si a umplut in schimb crestinismul cu ura, foc si manie. Mireanul crestin si predicatorii de duzina de la TV - care au atat de mare influenta si care atrag prin retorica emotionala - astazi nu realizeaza decaderea si deteriorarea care s-a produs in crestinism in perioada formarii sale. Pozitivul din povestea originala a fost marginalizat iar uratul si raul i-a luat locul. Ideea de chin etern ca si ideea de iertare usuratica a pacatelor a aparut si s-a pietrificat in dogma si doctrina. In Noul Testament a aparut un Dumnezeu mult mai rau decat cel din Vechiul Testament. Tot atat de rau pe cat este mai rea tortura eterna decat somnul vesnic, tot atat de rau pe cat este mai rau sa arzi pe vecie, decat pur si simplu sa dispari. In contrast cu Dumnezeul din Vechiul Testament, Dumnezeu din Noul Testament nu se multumeste cand victimele sale zac moarte la pamant. Fiul lui Dumnezeu nu numai ca a continuat traditia familiei, dar a depasit cele mai s****tice asteptari ale tatalui. Daca suntem asa de cruzi sa credem Biblia, trebuie sa credem ca Dumnezeul Noului Testament pedepseste pe cel mort in moarte. Acest Dumnezeu - ni se spune - a gasit o metoda sa-i tortureze chiar si pe acei care au platit cu ’pedeapsa capitala’. Dumnezeul Noului Testament si-a instalat camera de tortura acolo de unde nu poti sa scapi de ea, acolo unde moartea nu poate fi binevenita eliberare. Chinul etern, arderea pe vecie; aceasta ingrozitoare credinta, acesta haina nedreptate infaptuita continuu si etern a devenit inima si baza religiei crestine. Oamenii nu cred gandind, nu cred dintr-o dorinta de bunatate sau piosenie, ci datorita fricii - o frica in starea cea mai pura, o frica devastatoare, o frica care ‘amorteste’ creierul. Ei cred ptr. ca le este frica sa gandeasca, le e frica sa-si puna intrebari. Ei isi tin mintea blocata la nivelul de copil mic - cu frica de a nu deveni un barbat adult sau o femeie adulta. Ei cred pur si simplu ptr. ca le este frica sa nu creada!
Cei care cred in iad nu pot cunoste niciodata adevarul, ptr. ca sunt orbiti de frica. Ideea de iad a fost creata ptr. a institui o dictatura in materie de credinta, iar cei care cred in ea traisesc sub o tiranie cu mult mai mare decat orice ar putea crea un tiran in viata reala. Ei cred ca sunt tot timpul sub ochiul ager al tiranului! Ei cred ca orice cuvant este inregistrat, ca orice actiune personala este notata, chiar si cele mai intime ganduri ale lor fiind cunoscute si judecate de catre crudul stapan al eternei si nemiloasei pedepse. La astfel de credinciosi fiece act si gand sunt rezultatul direct al fricii. Ei sunt realmente de compatimit.
Aceasta dogma a infernului a distrus bazele insesi ale moralei. Forta primara a moralei sta in sentimentul de empatie; in a simti suferinta altora - si a iti pasa. Dogma infernului a distrus acest fundament pe care se aseaza morala. Ne cere sa credem ca o mama ar putea sa stea voioasa si senina in ceruri ptr. vecie si sa se uite la fiul ei neascultator sau la fiica sa neascultatoare arzand si suferind in iad. Detest o credinta care poate face oamenii asa de lipsititi de mila.
N-as putea fi nicicand un crestin! N-as putea fi nicicand fericit intr-un rai stiind ca exista oameni suferind pe vecie in iad.
Resping ideea ca exista iad!
Resping ideea ca exista un Dumnezeu razbunator!
Nutresc o mare simpatie ptr. oameni, ptr. durerile lor, ptr. suferintele lor, ptr. simtirile lor, ratacirile lor si sperantele lor. Si neg ca orice carte care spune minciuna ca exista o nedreptate atat de mare si nesfarsita ca iadul ar putea fi ’cuvantul lui Dumnezeu’!
Pe la inceputul acestui secol au fost facute si publicate mai mult de o suta de studii care puneau sub semnul intrebarii istoricitatea lui Isus. A fost Isus un personaj istoric real, sau a fost un mit? Una din cele mai faimoase carti pe aceasta tema a fost ’In cautarea personajului istoric Isus’ a lui Albert Schweitzer. Cartea a fost publicata ptr. prima oara in 1906. In paginile ei Schweitzer conchidea: ’Isus din Nazareth care si-a oferit serviciile ca Mesia, care a propavaduit etica ’Imparatiei lui Dumnezeu’, care a infiintat ’Imparatia Cerului pe pamant’ si care a murit ca sa dea finala consacrare operei sale, nu a existat in fapt niciodata.’ (pagina 398)
Istoria si stiinta ne spun ca Isus nu a fost un dumnezeu ci un mit; un Isus din Nazareth nu a trait in timpul in care se spune ca Isus ar fi trait si nimeni in timpul acela nu a facut lucrurile care se spune ca au fost facute de Isus. Stim astazi unde isi are originea mitul lui Isus si cum s-a nascut. Descoperirea adevarului despre Noul Testament este unul dintre miracolele cele mai mari ale lumii moderne. Este ca si cum ar exista un Dumnezeu si acest Dumnezeu si-ar fi zis: ’Ajunge cu acest mit care a produs atat de multa ura si necaz, atat de mult razboi si persecutie, atat de multa tortura si suferinta! Ii voi pune capat inainte sa distruga intregul Pamant.’
Care sunt aceste ’miracole’ care au revelat adevarul despre originile mitului lui Isus, al crestinismului si al Noului Testament? In decembrie 1945 in Egiptul superior au fost descoperite un grup de 52 de suluri gnostice care datau din jurul anului 148 AD. Aceste prime suluri ne dau informatii despre lupta intre diferitele doctrine si incertitudinea din jurul crestinismului timpuriu. In 1947 a avut loc o a doua descoperire incredibila. In Qumran. Pe litoralul Marii Moarte la aproximativ 24 km de Ierusalim au fost descoperite un alt important numar de suluri stravechi. Aceste suluri sunt cunoscute ca ’Sulurile de la Marea Moarta’. Impresia lasata publicului a fost ca acolo au fost descoperite doar cateva suluri, doar cele descoperite in prima grota. Insa realitatea este ca au fost descoperite sute de suluri, acestea fiind mai vechi cu aproximativ o mie de ani decat orice alta copie cunoscuta a Bibliei, ele continand toate cartile Vechiului Testament mai putin Estera. Mai sunt deasemenea alte suluri care au fost scrise cu o suta de ani mai inainte de perioada in care se spune ca ar fi trait Isus din Nazarteth; ele contin ’Predica de pe Munte’ si alte farame de bunatate si intelepciune atribuite lui Isus. Ele nu contin insa nici una din zicerile haine ale lui Isus. Acestea au fost adaugate mai tarziu. Aceste vechi suluri pur si simplu distrug orice credibilitate a bazei istorice a crestinismului dovedind ca Noul Testament isi are originea in scrierile istorice, ’neinspirate’, ale oamenilor. Aceste suluri nu au fost prezentate in mod onest publicului. Este straniu ca ceea ce Dumnezeu cauta asa asiduu sa puna in lumina, ‘oamenii Domnului’ sunt atat de hotarati sa ascunda! Religia este o afacere de anvergura care ‘invarte’ miliarde de dolari, iar cei care detin pozitii de profit si prestigiu in acest business nu vor permite ca un biet adevar sa devina o amenintare ptr. religie.
Cum credeti ca ar fi Dumnezeu daca ar fi sa existe intr-adevar un Dumnezeu? Dumnezeu ar fi drept, ingaduitor, bun, de nadejdie, inteligent si intelept. Pe scurt Dumnezeu ar fi toate acele lucruri care Dumnezeul Bibliei crestine nu este. Un Dumnezeu adevarat ar fi mai bun decat cel mai bun dintre noi, nu mai rau decat cel mai rau dintre noi. Daca era Dumnezeu nu ar fi razboi, nu ar fi rautate, nu s-ar muri de foame, nu ar exista suprapo****re, poluare, mizerie, religie, napasta si boala; nu ar fi dogme, doctrine si crezuri. Nu ar fi nevoie sa se creada prostii si nu ar exista frica de ati folosi judecata. Chiar stiinta, filosofia si ratiunea ar fi respectabile daca ar exista un Dumnezeu. Pe cinstite acum! Cine s-ar inchina la un Dumnezeu ca Dumnezeul Bibliei? Nu o persoana care gandeste!
Cu siguranta nu o persoana blanda si draguta, nu o persoana dreapta sau iubitoare. Trebuie sa fie o persoana infricosata. O persoana atat de inspamantata incat nu gandeste, pur si simplu se prabusesete si se târaste in fata unui tiran. Numai un las s-ar putea inchina orbeste tiranului ucigas, sangeros si razbunator pe care Biblia ni-l descrie ca fiind ’Dumnezeu’. Eu NU ma voi inchina unui astfel de Dumnezeu!
Nu pot si nu voi crede intr-un astfel de Dumnezeu. Este o minciuna. Este o blasfemie si o murdarire impotriva insesi ideii de Dumnezeu. Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’.
Cu un Dumnezeu ca cel al Bibliei nici nu mai avem nevoie de un Diavol. Cand studiem Bblia trebuie sa ne punem serios intrebarea daca nu am fost cumva indrumati gresit in mod intentionat si facuti sa ne inchinam elementelor negative in locul celor pozitive. Trebuie sa ne punem serios intrebarea daca ’credinta’ nu este cumva partea negativa, iar ’indoiala’ cea pozitiva a religiei. In definitiv intotdeauna cei care au muscat adanc din ’fructul cunoasterii binelui si raului’ - exact fructul pe care Biblia ni-l interzice - au fost cei mai drepti, cei mai blanzi, cei mai morali si cei mai respectabili.
Sa fi avansat lumea asa de mult oare, incat ceea ce parea bun pe timpul celor care au scris Biblia este considerat rau astazi? Haideti sa ne gandim la asta! Daca Biblia nu este cuvantul lui Dumnezeu, si evident nu este, atunci haideti sa ne gandim cine a scris Biblia si mai ales de ce.
Biblia a fost scrisa de preoti primitvi, insa acei preoti primitivi erau invatatii vremii lor. Ei erau ganditorii si datatorii de legi. Autoritatea lor izvora din pretentia ca vorbeau in numele Domnului. Omul primitiv era usor de prostit si adesea preotul din vechime se prostea pe el insusi - exact asa cum anumiti preoti sinceri se inseala astazi la randul lor pe ei insisi. Preotii care au scris Biblia s-au straduit din toate puterile si au incercat sa produca ceea ce s-a vrut ’ultimul racnet’ in materie de cunoastere si morala ptr. timpul lor. Aceasta carte care este Biblia a reprezentat atunci esenta celor mai bune cunostinte, celor mai inalte criterii morale si celor mai avansate interpretari ale lumii. Era cat de sus au putut ei ajunge cu gandirea atunci. Si au crezut ca era atat de sus, incat niciodata vreo minte nu s-ar putea duce mai sus de atat. Astfel au facut cat au putut ei mai bine si au numit aceasta ’cuvantul lui Dumnezeu’. Acest ’ultim racnet’ al acelui timp este mai jos de genunchi ptr. omul modern. Omenirea a avansat in decursul miilor de ani care au trecut de cand a fost scrisa Biblia, iar nivelul nostru de cunoastere si inaltele noastre principii morale de astazi ne spun noua astazi ca acest ’ultim racnet’, Biblia, nu este ’cuvantul lui Dumnezeu’. Astazi avem o nevoie disperata de a gasi un nou Dumnezeu - un Dumnezeu care sa nu fie o insulta la adresa inteligentei noastre - un Dumnezeu care sa fie atat de mare cat nesfarsitul cosmos. Un Dumnezeu drept care sa nu aiba galaxii ’alese’ si forme ’preferate’ de viata - o forma de viata care sa-i fie spus sa macelareasca alte forme de viata. Avem nevoie disperata de un Dumnezeu care sa ne porunceasca sa gandim in loc de a crede si a ne inchina. Avem nevoie de un Dumnezeu care sa ne civilizeze, nu de unul care sa ne faca salbatici. Insa nu trebuie sa fim atat de absurzi si naivi ca vechii preoti ce au scris Biblia. Nu trebuie iar sa dam din noi tot ce poate fi mai bun si avansat astazi, sa cream o alta Biblie si sa spunem apoi ’crede’. Cat de curand s-ar intampla din nou ca generatiile viitoare sa priveasca ca animalice cele mai inalte standarde morale ale noastre, ca si copilaresti cele mai inalte standarde intelectuale iar viziunea noastra despre lume ca primitiva? Cat de curand se vor gasi copii copiilor nostrii impartiti din nou, cu viitori preoti fundamentalisti insistand ca acesta carte a noastra este ’cuvantul Domnului’, iar cativa eretici ai viitorului spunand: ’este doar delirul prostiei’. Nu trebuie sa tinem pe loc viitoarele generatii blocate la nivelul nostru. Haideti sa ne ridicam pe varful picioareleor si sa facem un semn, dar langa acest semn sa scriem: ’Pune-ti intebari si creste!’ Cunostintele noastre cele mai avansate astazi NU sunt ’cuvantul Domnului’, iar cea mai inalta intelepciune a oamenilor care au trait si gandit acum mii de ani NU este ’cuvantul lui Dumnezeu’. Exista un singur lucru pe care intotdeauna intelepti si eretici deopotriva l-au stiut, pe care filosofi si oameni de stiinta il stiu de generatii, un lucru pe care chiar teologii il stiu astazi, un lucru care elibereaza mintea omului si alunga frica. A venit timpul ca victimele insele sa afle acest lucru: Biblia nu este ’cuvantul lui Dumnezeu !’
__________________________________________________
________________________________
ZIUA II – PARTEA 2
Ptr. mii de ani crestinismul si Biblia au esuat in a aduce pacea si armonia in lume. De fapt, Biblia a fost responsabila de unele din cele mai diabolice masacre si persecutii cunoscute in istorie. Astazi aceste fapte istorice sunt scoase din cartile noastre de istorie. Omenirea sta astazi intre trecut si viitor asa cum nicicand n-a stat pana acum. Cu totii stim ca exista desemenea posibilitatea ca omenirea sa nu aiba un viitor; ca ne-am putea autodistruge. Daca este sa supravietuim acestei ere atomice va trebui sa gasim un nou mod de a gandi, astazi nu mai putem crede orbeste si urâ pe cei ce cred in mod diferit de noi. In schimb trebuie sa gasim noi metode ptr. a uni omenirea, noi metode de a indeparta limite si bariere inutile. Trebuie sa gasim solutii ptr. a indeparta cauza urii. O mare parte din ura si necazul pe care il vedem astazi in lume se bazeaza pe iluzia ca Biblia este ’cuvantul lui Dumnezeu’.
Nicand nu a existat o sursa mai mare de ura ca supozitia ca ’noi infaptuim vrerea Domnului’, ca noi avem adevaratul ’cuvant al lui Dumnezeu’ care ne conduce si ca menirea


Postat de pe 12-10-2002 10:58 PM:

Trista poveste a Hipatiei din Alexandria, a ‘Sfantului’ Chiril, sau cum a murit Cultura Clasica sub loviturile crestinismului cel 'bland'


Emergenta Canonului Biblic
CANONUL MURATORIAN
Canonul Muratorian este numit si ‘Fragmentul Muratorian’ dupa numele desoperitorului si primului sau publicist, L. A. Muratori (in the "Antiquitates italicae", III, Milan, 1740, 851 sq.), fiind cel mai vechi Canon sau lista de carti a Noului Testament. Manuscrisul care contine Canonul a apartinut initial lui Bobbio si este acum in Biblioteca Ambroziana din Milano (Cod. J 101 sup.). Scris in cel de-al optelea secol, ne arata in mod dureros calitatea indoielnica a latinei cunoscuta in acea vreme. Documentul este insa de o importanta imensa pentru istoria Canonului Biblic. Originalul a fost scris in Roma sau imprejurimile sale, prin aproximativ anii 200 A.D. si probabil este o traducere din greaca. Aceasta varianta latina care se afla in ‘Ambrosiana’ este singura care a supravietuit. Cateva propozitii ale textului care acum se numeste ‘Canonul Muratorian’ se pastreaza totusi in alte cateva manuscrise, in special in codexurile Epistolelor lui Sfantul Pavel de la Monte Cassino. Canonul se compune nu numai dintr-o simpla lista de Scripturi, dar si o sinoptica a situatiei, care ne dezvaluie in acelasi timp informatii istorice si de alt ordin in ceea ce priveste destinul fiecarei carti. Inceputul este lipsa; textul care a supravietuit incepe cu ultima linie referitoare la cea de a doua Evanghelie continand toate informatiile aditionale referitoare la ea si deasemenea cea de a treia si a patra Evanghelie integral. Dupa care sunt mentionate: Faptele, Epistolele Sfantului Pavel (inclusiv cele catre Filimon, Tit si Timotei; cele ne-canonice catre Laodiceni si Alexandreni sunt respinse); in continuare Epistola Sfantului Iuda si doua Epistole ale Sfantului Ioan; printre Scripturile care ‘in catholica habentur’ sunt citate ‘Sapientia ab amicis Salomonis in honorem ipsius scripta’ ca si Apocalipsa dupa Sfantul Ioan si dupa Sfantul Petru, cu remarca ca ultima nu este admisa de catre unii sa fie citita in biserica. Se face mentiunea deasemenea ca Pastorul din Hermas poate fi citita oriunde, dar nu in serviciul divin; si in fine, exista ‘falsele Scripturi’ care sunt respinse, cele folosite de eretici. Ca o consecinta a latinei barbare folosita in document, la mai multe propozitii nu s-a putut intelege complet sensul exact. Dupa cum am amintit, data acestui Canon nu este foarte exact stabilita, insa ortodoxia (cu sensul de clerul si teologii conservatori) il plaseaza pe timpul lui Irineus (200 A.D.); din nou si acest document recunoaste numai cele patru Evanghelii, Faptele, treisprezece Epistole ale lui Pavel, Prima lui Ioan, A doua a lui Ioan, a lui Iuda si Apocalipsa. Mentioneaza ‘Intelepciunea lui Solomon’ care nu mai este in Biblia actuala; vorbeste aprobator de Pastorul din Hermas si spune ca Apocalipsa dupa Ioan si Apocalipsa dupa Petru sunt acceptate de catre scriitor, cu toate ca multi nu vroiau ca aceasta din urma sa fie citita in biserici. Nu mentioneaza Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan si a lui Iacov (Westcott, On The Canon of the New Testament, p. 527) care toate sunt acum in Biblia noastra. Vorbeste despre Epistola catre Laodiceni, numeste Epistola catre Evrei ca Epistola catre Alexandreni si le respinge pe amandoua ca fiind contrafaceri, trecand aceasta fapta in contul lui Pavel, fapt pe care teologii moderni il trec sub tacere atunci cand citeaza asa cum fac ei de obicei cu multa emfaza si cu mult entuziasm acest manuscris ca ‘o dovada timpurie a existentei Canonului’. Poti sa iti dai seama cat de disperata era biserica sa obtina acceptare cand dupa mult conflict intestin, a fost gata sa accepte ca ‘dovada timpurie’ un manuscris a carei data de conceptie este cel putin doua sute de ani dupa crucificarea lui Isus?
Despre autorul acestui Canon s-au facut multe presupuneri (au fost mentionati Papias, Hegesippus, Caius din Roma, Hippolytus din Roma, Rhodon, Melito din Sardis), insa nu a putut fi adusa vreo ipoteza argumentata la acestea.
Aceste fapte sunt deconcertante. Ne aflam la mai mult de 200 de ani de la Marea Misiune incredintata de Isus discipolilor sai. Aflam astfel ca dupa mai mult de 200 de ani de la aceasta, nu avem o carte terminata pe care oricine ar considera-o necesara pentru o astfel de nobila intreprindere ca Marea Misiune. Propun sa ni-L imaginam pentru o clipa pe Isus poruncind Apostolilor Sai sa mearga in toata lumea cu mesajul ‘Noului Sau Testament’ de Mantuire, insa prost echipati, intrucat nu au inca ‘manualul’ gata. Ce e cu cei care au murit fara sa aiba ocazia sa accepte atat de necesarul mesaj al acestor carti pe care le consideram azi ‘divine’ si ‘conditie prealabila mantuirii’?
Parca Il aud pe Isus zicand (Matei 28: 18 - 20):
‘. . . Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.
(19) Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
(20) Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului, . . . dar uitati baieti, . . . inca nu am Noua Biblie gata, . . . Tatal si cu Mine nu suntem in stare sa ne punem de acord ce sa va dam ca manual pentru Mantuire pentru . . . ei bine . . . inca vreo 200 de ani de aici incolo . . . Amin.’
Intrebare pentru fundamentalisti: Ti-ai pus intrebarea daca nu cumva Isus era incompetent gandindu-se sa trimita bietii discipoli fara Mesajul propriu-zis sau cartile necesare? Cum trebuiau acesti discipoli sa ‘invete toate neamurile’, cand ei insisi nu stiau ce sa invete si nu reuseau sa se puna de acord asupra a ce sa invete, avand atatea Evanghelii si Epistole in circulatie in primele secole ale Bisericii? Erau acei oameni care nu citeau aceste carti Sfinte automat condamnati fara speranta de mantuire doar pentru ca nu au avut Noul Tetsament? Este aceasta bajbaire in a decide ce e ‘divin’ si ce nu e de catre Biserica timpurie opera Duhului Sfant, si daca da, cum afecateaza aceasta imaginea noastra de ‘perfectiune dumnezeiasca’ a Divinitatii? Sa speram ca judecata si intelectul este de natura sa faca vizibila inabilitatea de a decide care carti au fost considerate de Dumnezeu ca necesare Mantuirii lumii. Studiul seriei de carti considerate de-a lungul secolelor ca facand sau nu parte din ‘mesajul divin’ nu face prea mare lucru pentru a spori imaginea unui Dumnezeu care conduce oamenii sai alesi, ce sa mai zicem de un Dumnezeu care le vorbeste: (Ioan 16:13) ‘ Cand va veni Mangaietorul, Duhul Adevarului are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare.’ Ei bine, Duhul Sfant in mod evident nu a prea indrumat foarte bine . . . pentru cateva secole.
MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL TREILEA SECOL
CLEMENT DIN ALEXANDRIA (210 A.D.) A trait in prima parte a secolului al treilea si a plasat in Deutero-canon-ul sau ca avand o autoritate inferioara catre Evrei, A doua a lui Ioan si a lui Iuda, care acum sunt toate in Biblie. Includea Apocalipsa dupa Petru dar nu si pe cea dupa Ioan. Exact invers fata de ce avem azi. Includea Pastorul din Hermas, Prima Epistola a lui Clement si Epistola lui Barnabas, care acum nu mai sunt in Biblie (Davidson, The Canon of the Bible, p. 139). Astfel el punea catre Evrei, A doua a lui Ioan si a lui Iuda care sunt acum in Biblia noastra la acelasi nivel cu Pastorul din Hermas si Epistola lui Barnabas, care nu mai sunt acum in Noul Testament. El nu recunostea nici unul dintre canoane ca fiind de suprema autoritate (Ibid., 116), si nu intelegea notiunea de ‘ne-canonic’ ca opus lui ‘canonic’ pentru nici una dintre cartile care circulau (Ibid., 139).
TERTULLIAN (220 A.D.) El includea in canonul sau cele patru Evanghelii, Faptele, Epistolele lui Pavel, Prima a lui Ioan si Apocalipsa dupa Ioan? (Davidson, The Canon of the Bible, p. 139). A inclus un apendice unde a pus ca fara autoritate catre Evrei, a lui Iuda, A doua a lui Ioan, si Prima a lui Petru care sunt acum in Biblie, alaturi de Pastorul din Hermas care nu e. Nu spune nimic despre ‘a lui Iacov’, A doua a lui Petru si A treia a lui Ioan care deasemenea sunt azi incluse in Biblia noastra. De remarcat ca este in dezacord cu Canonul Muratorian care se zice ca a fost fixat cu 20 de ani sau mai multi inainte de timpul sau. Din nou fiecare individ este canon pentru el insusi . . . .
PESHITA, ADICA SIMPLA (TRADUCERE) Aceasta versiune a avut o atat de complexa istorie literara incat originea sa a fost mult timp un subiect de disputa. Cat de departe ne putem duce pe firul timpului, constatam ca a fost o versiune crestina, intrucat contine Noul Testament ca si Vechiul Testament, iar copiile existente ne-au venit pe filiera crestina. Insa Vechiul Testament prezinta o atat de puternica influenta evreiasca ca multi oameni de stiinta au sustinut ca a fost, cel putin in parte, de origine iudaica, altii adoptand ideea unei origini mixte Iudeo-Crestine. Se poate sa fi fost produs la Edessa, desi Kahle afirma ca provine din regiunea Adiabene-lui, undeva la estul Tigrului, unde Regele Isates si mama sa Elena au devenit adepti ai Iudaismului in primul secol dupa Cristos. Sunt pasaje in Vechiul Testament care sunt cu greu mai mult decat traduceri din arameica vestica Targums in scrierea siriaca. In timp ce textul corespunde in principal cu textul mazoretic evreiesc, se pare ca a fost revazut pe baza lui LXX (Septuagint). In versiunea originala siriaca lipseau Cronicile, Ezra, Neemia, Estera ca si Apocrifa, toate fiind adaugate ulterior. Cel mai valoros manuscris siriac este Codexul Ambrozian din aproximativ secolul sase, acum la Milano. Un manuscris al Facerii, Iesirii, Numerelor si Deuteronomului din Manastirea Sfanta Maria Deipara din Egipt poarta data corespunzand anului 464 A.D., fiind astfel cea mai veche copie de Biblie in orice limba care poarta o data exacta. Conform Enciclopediei Britanice, Peshita (in siriaca ‘simplu’ sau ‘comun’) este versiunea siriaca a Bibliei, Biblia acceptata de bisericile crestine siriace de la inceptul secolului al treilea dupa Cristos. Numele de Peshita a fost prima oara folosit de Moshe bar Kepha in secolul al noualea pentru a indica ca era textul de uz curent folosit (asa cum indica numele sau in latina vulgara). Acest nume se poate sa fi fost deasemenea folosit ca distinctie fata de mai complexa versiune Siro-Hexaplara. Din versiunile vernaculare ale Bibliei, Vechiul Testament Peshita este al doilea doar dupa Septuaginta greceasca ca vechime, fiind probabil in uz probabil in primul si al doilea secol dupa Cristos. Cele mai vechi fragmente in vechea siriaca se considera ca au fost traduse de pe texte in ivrit sau arameica de catre evrei crestini din Edessa, cu toate ca Vechiul Testament Peshita a fost mai tarziu revazut conform principiilor textuale grecesti. Cea mai veche versiune a Vechiului Testament Peshita dateaza din cel de-al cincilea secol A.D. si exclude A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, Epistola lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan care nu erau canonice in Biserica Siriaca. Davidson in ‘Canonul Bibliei’ la pagina 139 confirma ca Peshito, Biblia vechilor crestini siriaci excludea A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, Apistola lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan care acum sunt in Biblie (Ibid., 146). VECHEA VERSIUNE LATINA Latina folosita in Biblie provine probabil din Africa de Nord tot atat de devreme ca anii 150 A.D. Este chiar posibil ca primii crestini ai Africii de Nord sa fi adoptat o traducere a Vechiului Testament de la evreii vorbitori de latina. Tertulian (160 - 230 A.D.) stia de Vechea Biblie Latina cel putin partial, iar Ciprian (200 - 258 A.D.), episcopul Cartaginei cita frecvent din ambele testamente ale acestei Biblii. Au supravietuit insa numai fragmente ale Vechiului Testament. Mai multe dintre cartile apocrife au fost incorporate nerevazut in Vulgata. Cat despre restul Bibliei, oamenii de stiinta au fost capabili sa reconstituie din fragmente o mare portiune din Vechiul Testament. Acestea, impreuna cu citatele Sfintilor Parinti ai Bisericii timpurii sunt azi sursele noastre de reconstructie a vechiului text latin al Vechiului Testament. Oamenii de stiinta disting doua tipuri de text: african si european. Vechiul Latin al Vechiului Testament a fost probabil facut dupa LXX grecesc, si valoarea sa principala este ca sursa de completare pentru textul LXX-ului asa cum era el inainte de revizia lui Origene. Ce este de notat insa aici, este ca versiunea Vechea Latina, Biblia Bisericii timpurii a Africii omitea Epistola catre Evrei, A doua a lui Petru si a lui Iuda. Epistola catre Evrei a fost ulterior adaugata ca o carte anonima (Westcott, On The Canon of the New Testament, p. 254). Din nou nu regasim nici o unitate sau acord cu cei care au fost inainte si opiniile lor despre ceea ce e ‘suflat cu Dumnezeire’.
BISERICA ABISINIANA SI CANONUL SAU Biserica Abisiniana a fost o biserica care a crezut in monofizitism. Aceasta dogma era a unei secte schizmatice a secolelor cinci si sase care sustinea ca Isus are numai o singura natura (divina), astfel intrand in conflict cu doctrina ortodoxa care zice ca are ambele naturi, divina si umana. Monofizitismul era in principal limitat la Biserica Estica si a avut putina vigoare in Vest. La ordinele Papei Leon Intai, Sinodul de la Calcedon din 451 A.D. a incercat sa gaseasca o cale de mijloc intre orotdocsi si monofiziti. Edictul final nu i-a satisfacut pe monofiziti si controversa a continuat, acestia fiind sprijiniti de catre copti si secta Eutichiana. Biserica Estului i-a excomunicat in prima jumatate a secolului sase pe monofiziti intr-un efort de a suprima ‘erezia’, care de atunci s-a separat de biserica-mama. Monofizitii la randul lor s-au spart in doua factiuni asupra controverselor privind incoruptibilitatea corpului lui Isus. Dupa anii 560, o a treia secta isi face aparitia, Triteistii; ei interpretau cele trei persoane ale Dumnezeirii ca trei Dumnezei separati, si de aceea erau vazuti ca eretici de celelalte factiuni. In Egipt, Siria, si zona Mezopotamiei congregatiile monofizite au ramas puternice de-a lungul controversei. Desi in final condamnat in mod clar in anii 680 - 681 la cel de-al sasele Sinod Ecumenic, monofizitismul continua in anumite biserici pana azi. Astfel, Biserica etiopiana moderna, Biserica Armeneasca, Biserica Copta si Biserica Iacobita sunt toate institutii monofizite.
Canonul Bisericii Abisiniene includea la inceput Enoh (evident ca da, pentru ca acesta invata despre un Mesia-Inger si nu un Mesia-Om), A patra a lui Esdras, Inaltarea lui Isaiah, Triumfurile, Asenetul (Davidson, The Canon of the Bible, p. 206), toate carti care nu sunt azi in Biblie si cateva de care lumea nu aude niciodata azi. Lista canonica s-a modificat adesea, multe carti fiind bagate si multe scoase, insa la modul general continea Iudith, Tobit, Prima catre Macabei, A doua catre Macabei, Intelepciunea lui Isus, Intelepciunea lui Solomon si chiar o carte numita Apocalipsa dupa Isaiah (Davidson, The Canon of the Bible, p. 206), nicuna negasindu-se azi in Biblia noastra.
EGIPTUL SUPERIOR SI INFERIOR SI . . . CANOANELE SALE Biblia Egiptului superior si inferior este denumita copta ca in Noul testament copt. Din cele 5 versiuni copte cunoscute cea mai importanta este Saidica si Boairica.
Saidica Este versiunea cea mai veche si a fost folosita in sudul Egiptului (Egiptul superior). Era cunoscuta inainte ca ‘Tebaica’ dupa numele orasului Teba. Astazi exista numai fragmente ale acestei versiuni, insa acestea sunt suficiente cantitatativ pentru a reconstrui cea mai mare parte a Noului Testament. Cel mai vechi dintre manuscrise dateaza din secolul patru dupa Cristos. Boairica Aceasta versiune era folosita in nordul Egiptului (Egiptul inferior) si inlocuia probabil alte dialecte. Este copta folosita in zilele noastre in seviciul divin al Bisericii Copte, si Noul Testament s-a pastrat integral. Ambele versiuni, Saidica si Boairica, contin in principal un tip de text alexandrian (din nou regasim influenta Alexandrina), similar textului gasit in Codex Vaticanus. Cele doua liste canonice ale Egiptului superior si inferior, numite vesiunea tebaica si versiunea memfitica omit Apocalipsa dupa Ioan (Westcott, On The Canon Of The New Testament, p. 266).
ORIGENE
Origene (250 A.D.) a inclus in lista Vechiului sau Testament Epistolele lui Ieremia, Prima Macabei, A doua Macabei care nu sunt in Biblia noastra canonica de azi (n.t. - autor protestant, Biblia protestanta nu contine Deutero-canonul regasit la catolici si ortodocsi), nefacand nici o mentiune despre Ozea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Zefania, Hagai, Zaharia si Maleahi care deasemenea sunt azi in Biblie (Euseb., Eccl. History, vi. 25). Omisunea acestor doisprezece carti este foarte singulara, si versiunea latina a lui Rufinus (400 A.D.) le introduce fara sa zica nici un cuvant de explicatie. Clasic! Chiar daca ar fi fost omise din greseala, eroarea mai arata inca odata cat de indiferenti si incompetenti erau Sfintii Parinti cand faceau afirmatii despre ce trebuie sa se gaseasca si ce nu in Biblia Domnului. Origene nu furnizeaza o lista consecutiva a cartilor Noului Testament, insa pasaje adunate de ici de colo din opera sa indica care era opinia lui (Ibid., 261). Se pare ca impartea cartile Noului Testament in trei clase, autentice, ne-autentice si nesigure. Prima categorie includea cele patru Evanghelii, Faptele, patrusprezece Epistole ale lui Pavel, Prima a lui Petru, Prima a lui Ioan si Apocalipsa lui Ioan. A doua includea Pastorul din Hermas desi era inclinat sa o includa totusi intr-o clasa mai sus (adica in categoria nesigure), Epistola lui Barnabas, Faptele lui Pavel, Evanghelia dupa Evrei si cea dupa Egipteni, si Predica lui Petru (Davidson, The Canon of the Bible, p. 146).
A treia clasa cuprindea Epistolele lui Iacov, Iuda, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan (Davidson, The Canon of the Bible, p. 146). Dupa cum se poate vedea dupa inca o suta de ani era putina armonie in opiniile ‘invatatilor’ si ‘inspiratilor’ despre ceea ce era ‘Cuvantul Domnului’ pentru Biserica Sa. INFLUENTA ALEXANDRINA ASUPRA CRESTINISMULUI In Alexandria in Egipt se gasea o imensa biblioteca infiintata de Ptolemei (n.t. - dinastie de conducatori de origine greaca (macedoneana) a Egiptului in perioada de dominatie romana (anii 331 - 30 Inainte de Cristos. Aceasta biblioteca era situata in Muzeul Alexandriei; apartamentele sale erau minunat sculptate, fiind decorate cu cele mai alese statui si picturi; cladirea era construita in marmura. Aceasta biblioteca cuprindea 400 000 de volume (numarul variaza semnificativ de la o sursa istorica la alta). In cursul timpului, probabil datorita aparitiei problemei de spatiu pentru noile carti care soseau valuri, s-a infiintat o biblioteca aditionala care era situtata in Templul lui Serapis. Numarul de volume in aceasta biblioteca numita ‘fiica’ celei din muzeu era probabil si el de aproximativ 300 000 de volume. Erau deci 700 000 de volume in aceasta colectie regala. La infiintarea muzeului, Ptolemeu Soter si fiul sau Filadelf au avut in vedere trei obiective: Perpetuarea cunoasterii in lume asa cum era ea la momentul dat. Cresterea sa. Difuzarea sa.
Pentru perepetuarea cunoasterii el a dat ordine bibliotecarului sef sa cumpere pe spezele regelui orice carte putea. Un grup de scribi era prezent in muzeu a caror sarcina era de a face copii lucrarilor la care proprietarii nu incuvintau ca acestea sa fie vandute. Orice carte adusa de straini in Egipt era luata o data la muzeu iar dupa ce I se faceau copii conforme, copiile se dadeau proprietarului iar originalul era pastrat in muzeu. Adesea o mare indemnizatie baneasca era data acestuia. Pentru cresterea cunoasterii: Unul dinrtre scopurile principale ale muzeului era sa serveasca ca spatiu de lucru unui corp de oameni devotati studiului, acestia locuind chiar in spatiul bibliotecii pe banii regelui. In forma originala de organizare, rezidentele muzeului erau impartite in patru facultati - literatura, matematica, astronomie si medicina. Un director de mare distinctie conducea stabilimentul si se ocupa de interesele si problemele sale. Demetius Falareus, probabil cel mai mare invatat al timpului sau si care a fost guvernator al Atenei pentru mai multi ani, a fost primul numit in aceasta functie. Sub el erau bibliotecarul, functie uneori detinuta de oameni ale caror nume au ajuns pe firul timpului pana la noi datorita meritelor lor, ca Eratostene si Apolonius Rodius. Tot in spatiul muzeului erau o gradina botanica si una zoologica. Aceste gradini facilitau studiul plantelor si animalelor. Exista tot acolo un observator astronomic continanad sfere armilare, globuri, armile solstitiale si ecuatoriale, astrolab si rigle paralactice si alte aparate folosite pe atunci, gradarea acestora fiind in grade si sesimi. Pentru difuzarea cunoasterii: In muzeu se tineau cursuri si prelegeri, conversatii si seminare de catre lectori, existand insa si alte metode pentru educatia in toate departamentele cunoasterii umane. Inspre acest mare centru intelectual afluau studenti din toate tarile. Se spune ca la un moment dat oricand in epoca sa de glorie, acolo nu erau mai putini de 14 000 de studenti. Normal ca dintre acestia, cativa au devenit cei mai eminenti dintre Parintii Bisericii Crestine, cum sunt Clement din Alexandria, Origene si Atanasie.
Biblioteca din muzeu a fost arsa in timpul asediului Alexandrei de catre Iulius Cezar. Ca sa rascumpere fapta de mare ravagiu, Marc Antoniu va oferi Cleopatrei intreaga biblioteca adunata de Eumenes, Regele Pergamului, biblioteca initial creata pentru a rivaliza cu cea infiintata de Ptolemei. Ea a fost adaugata celei din Serapion, sau templul lui Serapis. Nu era insa sorocita sa ramana acolo pentru multe secole, si aceasta avea sa fie distrusa de catre Teofil, episcopul crestin al Alexandriei in 391 A.D. Istoricul Edward Gibbon povesteste cum dupa ce biblioteca a fost distrusa, imaginea sumbra a rafturilor de carti acum goale si arse provocau regretul si indignarea trecatorilor ale caror minti nu fusesera inca intunecate de prejudecata religioasa. Distrugerea acesteia a fost aproape lovitura de moarte pentru gandirea libera acolo unde crestinsimul a domnit pentru mai mult de o mie de ani. Insa veritabila lovitura de moarte avea sa vina numai cateva decenii mai incolo totusi, cand a fost data de Sfantul Chiril, care il va succedea in functie pe Teofil la episcopatul Alexandriei. Atunci, Hipatia, fiica lui Teon matematicianul, a indraznit sa continue vechile directive ptolemice. In fiecare zi in fata universitatii sale statea un lung sir de care; sala sa de lectura era aglomerata de elitele si mondenitatile Alexandriei. Ei veneau sa asculte discursurile sale pe temele care oamenii din orice epoca si le-au pus, dar la care inca nu s-au dat raspunsuri definitive. Cine sunt? De unde vin? Ce si cat pot sa stiu?
Hipatia si Chiril; filosofia si bigotismul; ei nu pot exista impreuna. In timp ce Hipatia inca isi repara universitatea dupa ultimele ‘incursiuni’ crestine, ea a fost atacata de gloata Sfantului Chiril, o adunatura de calugari nitrieni. Fiindu-i rupte hainele de pe ea in plina strada, a fost tarata mai apoi intr-o biserica si omorata acolo de catre grupul lui ‘Petru Cititorul’. Trupul sau a fost taiat in bucati, carnea a fost smulsa de pe oase cu scoici, iar resturile aruncate in foc. Pentru aceasta crima Chiril nu a dat niciodata socoteala (n.t. - ceva info pe site-ul The University of California at San Diego, http://hypatia.ucsd.edu/~kl/hypatia.html). Se pare deci ca la crestini scopul scuza mijloacele. Asa si-a dat ultima suflare filosofia greaca in Alexandria, asa a murit venerata si venerabila lume clasica, asa a ajuns la tragicul si definitivul punct final invatatura pe care Ptolemeii s-au straduit atata sa o promoveze. Soarta Hipatiei a fost un avertisment bine inteles de toti cei care vor vrea sa cultive cunoasterea stiintifica. Mesajul era clar: Toti trebuie sa gandeasca cum le ordona autoritatea bisericeasca;
414 A.D.; In Atena insesi filosofia trage sa moara. Imparatul Iustinian a interzis cu minutiozitate invatarea acesteia, inchizand toate scolile din oras. Dupa aceasta au urmat lungile si secetoasele 'Evuri ale intuncericului', insa finalmente, soarele stiintei, acest far calauzitor cu lumina blanda si calda era totusi destinat sa se ridice din nou.
Rick Havoc


Postat de pe 12-10-2002 10:58 PM:

Cum a fixat ‘Sfantul’ Irineu Canonul biblic din 4 Evanghelii? Simplu: dupa cate picioare au martoagele . . . . .

Prima colectie a cartilor Noului Testament
Prima colectie a cartilor Noului Testament facute vreodata au fost cele ale lui Marcion, numit ‘ereticul’, prin anul 145 A.D. (Westcott, On The New Testament, p. 308). Era compus dintr-o Evanghelie si zece dintre Epistolele lui Pavel (Paul) (Tertullian, Avd. Marc., v.) si nu erau pe atunci considerate ca fiind ‘cuvantul Domnului’. ‘Credinta ca aceste carti sunt scrise de Dumnezeu sau ca sunt de inspiratie divina inca nu aparuse . . . (Marcion) nu considera Epistolele lui Paul ca fiind inspirate sau al caror autor este divinitatea’ (Davidson Samuel, 1848, An Introduction to the New Testament, ii. 516 - 517).
Trebuie luat in seama faptul ca acest lucru se intampla la 75 de ani dupa moartea lui Pavel. Epistolele pe care Marcion le acceptase erau Galatenii, prima si a doua Corinteni, Romani, prima si a doua Tesaloniceni, Efeseni, Coloseni, Filipeni, a lui Filimon (Davidson Samuel, 1848, An Introduction to the New Testament, ii. 516 - 517). El a omis prima si a doua catre Timotei, catre Tit si catre Evrei, pe care noi le consideram acum veritabile si le-am introdus in Biblie. Evanghelia sa a fost subiect de multa controversa, factiunea ortodoxa sustinand ca era Luca mutilata; ceilalti negau aceasta, afirmand ca era manuscrisul de pe care Evanghelia lui Luca a fost mai apoi compusa. Faptele sunt acestea: Evanghelia lui Marcion nu are nume (Tertullian, Adv. Haer., iv. 2). Intr-adevar, asa cum Sfantul Crysostom observa, nici unul dintre apostoli nu si-a pus semnatura pe Evangheliile acum purtand numele lor (Hom. I. In Epis. Ad. Rom.). Aceasta a fost ideea bisericii mult dupa aceea, si ca gaj pentru faptul ca acestea sunt veritabilele lor opere avem simplu . . . doar cuvantul bisericii.
Daca Evanghelia lui Marcion era de fapt Evanghelia lui Luca apare o intrebare, si anume, cum se face ca un ‘eretic’ era in posesia unei Evanghelii veritabile inainte ca biserica insesi sa fie? Sa fie de fapt, ca Evanghelia dupa Luca pe care noi o avem astazi este o reluare facuta de Biserica Catolica a Evangheliei lui Marcion la care se adauga cele trei capitole care lipsesc din aceasta? Asta ar explica toate erorile si greselile in aceste trei capitole. Evanghelia lui Marcion corespunde cuvant cu cuvant cu aproape trei patrimi din actuala Evanghelie a lui Luca si a fost mai scurta decat aceasta. Luand in calcul mecanismul cunoscut de specialistii in exegeza biblica prin care adnotarile pe marginea textului unui manuscris isi gasesc in timp in procesul de copiere drumul in corpul textului original acesta crescand lungimea lucrarii propiu-zise, si aplicand prinicpiul pe baza caruia din doua manuscrise ale aceleiasi carti, unul mai scurt decat altul, cel mai scurt este in general cel mai vechi, putem concluziona ca Marcion a scris primul. Acuzatia ca Marcion a mutilat intentionat Epistolele lui Pavel si Evanghelia lui Luca pentru a se potrivi convingerilor sale doctrinale pornesc de la Irineus si au fost repetate cu mare violenta de catre Tertulian si Epifanius, fiind preluate de diferiti teologi de atunci, pana cand mai de curand, ortodoxia insasi a inceput sa admita ca nu este adevarat (Davidson, Intro. N.T., ii. 517). Marcion ‘ereticul’ a inclus in lista sa canonica tot ce considera ca sunt veritabile lucrari crestine (Westcott, On The Canon Of The New Testament, p. 311), si sunt probe care arata ca a fost un mult mai riguros invatat decat acuzatorii sai, asa cum vom vedea mai incolo. Aceasta este ironia istoriei redactioniste prin care cei care ajung la putere rescriu istoria dupa bunul lor plac. Epistolele pe care noi le numim ‘catre Efeseni’ Marcion le numea ‘catre Laodiceni’ si se falea pentru readucerea numelui lor original (Tert. Adv. Marc., x. 17). El a exclus din Evanghelia sa parabola fiului risipitor (Westcott, On The Canon Of The New Testament, p. 312) si din Epistola catre Romani capitolele 9 - 11, ca si ultimele doua capitole (Origene, Comm. In Rom., xvi. 25), fie pentru ca ele nu existau in manuscrisele care circulau pe timpul sau, fie ca ajunsese la concluzia ca erau interpolari. In oricare dintre cazuri ele trebuiau sa fie respinse. Asta inseamna ca nu Pavel le-a scris, pentru ca Marcion fiind pro-Pavel le-ar fi inclus spre avantajul sau si impotriva ‘evreilor’ daca acestia existau. Aceasta inseamna ca pasajul favorit spre a fi memorat de catre cei mai multi dintre crestini, si anume Romani 9:10 - 11, nu exista in cele mai vechi dintre manuscrisele ‘catre Romani’ si nu au fost niciodata scrise de catre Pavel. Deci aceste pasaje (‘Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn . . .) pur si simplu nu existau in ‘catre Romani’ originale in anii 150 A.D. EXAMINAREA ACUZATIILOR IMPOTRIVA LUI MARCION
Tertulian a fost inceputul; el a fost practic cel care a distrus reputatia scrierilor lui Marcion; il acuza pe acesta si il condamna incontinuu ca ‘a scos’ cea mai mare parte din presupus existentul Nou Testament. Tertulian (220 A.D.) spunea ca Marcion a eliminat din Evanghelia dupa Luca zicerile lui Isus cum ca acesta nu a venit sa distruga legea si profetii, ci sa le implineasca (Adv. Marcion, iv. 7). Problema este ca trebuie sa ne intrebam in legatura cu competenta lui Tertulian in masura in care toti stim ca acest pasaj se afla in Evanghelia dupa Matei si nu in Evanghelia dupa Luca (Matt. 5:17). Si totusi Tertulian repeta aceasta acuzatie in trei ocazii diferite (Adv. Marcion, iv. 2, iv.12, iv. 36). Te intrebi astfel ce competenta aveau ‘Sfintii Parinti’ vazand ca de fapt acestia nici macar nu au citit Evangheliile. Tertulian continua spunand ca Marcion a exclus ‘Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel’ si ‘Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei’ (Ibid., iv. 7). Acestea deasemenea nu sunt in Luca ci Matei (Mat.15:24 - 26). Si chiar daca trecem peste eroarea inadmisibila a lui Tertulian, tot nu sta in picioare acuzatia sa, pentru ca nici un alt scriitor inainte de timpul lui Marcion nu face nici o mentiune despre Evanghelia dupa Luca, si nici un scriitor dupa el pana la Irineus, adica inca un rastimp de aproape 50 de ani. Inca odata, presupunerea ca cineva dupa Marcion a luat Evanghelia ‘fara nume’ a lui Marcion si a falsificat-o adaugandu-i numele de Luca, posibilitate pe care unii dintre specialisti in Noul Testament o accepta, ramane viabila. Lupta politica care se ducea era intre o tabara anti-evreiasca (tabara lui Pavel) si restul; doctrina pevelista anti-semita care a invins la mai putin de 50 de ani dupa Noul Testament al lui Marcion, a facut din Biserica Catolica si descendentii sai de-o schizma sau alta, institutii cu puternic caracter anti-semit. Si asa ceea ce era ortodoxie in primul secol este azi ne-ortodoxie, iar ceea ce azi este ne-ortodoxie e foarte probabil ca de multe ori sa fie exact credinta si zicerile lui Isus. Acelasi lucru s-a intamplat cu Vechiul Testament care se afla azi in Biblia crestina si care contine multe erori si reinterpretari interesate ale textului evreiesc mazoretic original din Palestina, adica Tanakh-ul. In el apar greseli de traducere, interpretari gresite facute cu intentie de catre evreii helenizati de convingere pitagorista din al doilea secol inainte de Cristos. La Seminar eram cu totii indragostiti de ‘Parintii Bisericii timpurii’. Cand numele lor erau pronuntate in sala de curs puteai auzi multe ‘oh’-uri de la cei care ii adorau si venerau, dar care nu i-au citit cu adevarat niciodata; candva printre acestia ma includeam si eu . . . Puterea traditiei, deh, . . . dar cu mult timp de studiu si citit ‘orbul’ recapata vederea. IRINEUS (180 - 200 A.D.)
Irineus este fara indoiala intemeietorul Canonului Noului Testament. Din nou se impune remarca ca pana la el nu gasim nici o mentiune a uneia sau alteia dintre Evagheliile cunoscute care sa fie amintita ca purtand numele vreunuia dintre apostoli in vreo scriere facuta de cei care citeaza sau fac referiri la pasaje incluse mai apoi in acestea. Canonul sau este compus din cele patru Evanghelii, Faptele, treisprezece Epistole ale lui Pavel (respingea ‘catre Evrei’), Prima catre Ioan si Apocalipsa (Davidson, The Canon Of The Bible, p.138). Intr-o anexa el a pus ca lucrari cu mai putina autoritate A doua catre Ioan, Prima catre Petru si Pastorul din Hermas aceasta din urma nemaigasindu-se azi in Noul Testament canonic (Davidson, The Canon of the Bible, 138). El ignora Epistola catre Evrei, a lui Iuda, a lui Iacov, A doua catre Petru si A treia catre Ioan (Davidson, The Canon of the Bible, p.138), toate aflate azi in Biblia canonica. Trebuie avut in vedere ca este pentru prima oara cand avem de a face cu ceva care seamana cu o recunoasrere a Canonului nostru actual, si Irineus respinge mai multe carti care acum sunt numite ‘divine’.
Intrucat el este primul care face mentiune la cele ‘patru Evanghelii’, teologii fundamentalisti afirma ca ele trebuie sa fi fost folosite pe larg inainte si apoi recunoscute ca surse de autoritate; pentru ca, spun ei, nu ar fi fost posibil asa cum afirma moderatii, ca inainte au fost folosite alte Evanghelii, pentru ca mai apoi sa se renunte la ele pentru a fi substituite cu altele. Ha! Raspunsul la asta este ca nu numai a fost posibil, dar este chiar ceea ce s-a intamplat, si exact asa cum istoria ne-o certifica. Cu mult timp inainte ca noi ‘sa primim’ cele patru Evanghelii, sute de Evanghelii diferite erau in larga circulatie prin imperiu. Intensa rivalitate intre diferitele secte in primele doua secole crestine, si in special intre Pavelisti, Petristi si Ioanisti i-a invatat ca nici unul dintre ei nu putea sa il stapaneasca pe celalalt, si nici unul nu poate sa tina in mod exclusivist de cartile sale ‘sacre’ si sa insiste doar pe adoptarea lor generala. Rezultatul a fost un compromis, exact ca intr-o conventie prezidentiala azi, unde prietenii candidatilor impusi constatatand ca nici unul dintre favoriti nu poate sa fie nominalizat, se unesc pe platforma unuia total nou, unul de care cu greu s-a auzit mai inainte. Biserica Catolica tocmai se forma (prin aproximativ 170 A.D.) prin unirea micilor secte si biserici intr-un mare organism, si necesitatea unei oarecare surse de autoritate scrise, a unei Biblii recunoscute de catre toti, era evidenta; si aceasta necesitate a dus la aparitia Canonului (Davidson, The Canon Of The Bible, p.134, 136, 164). Vechile carti au fost abandonate si suprimate, altele noi luandu-le locul. In termeni moderni am zice ca a fost necesitatea politica aceea care a fost fermentul aparitiei Canonului. Mai inainte nici macar 2 secte crestine din multele care existau nu foloseau acelasi set complet de carti, ci doar o parte mai mare sau mai mica din acesta, iar multe dintre ele foloseau numai una. Si aceasta a fost valabil o lunga perioada chiar dupa ce cele patru Evanghgelii ale noastre intrasera in uz canonic si dupa ce se facuse efortul de constituire a unui unic Canon. Diversitatea si conflictul intre doctrine si dogme era pretutindeni. ‘Duhul Sfant’ se pare ca avea ceva probleme sa regleze harababura. Dar oare acesta exista? CANOANE, CANOANE PRETUTINDENI . . .
Astfel Ebionitii (Iren., Adv. Her. 1.26) si Cerintienii (Epiph., Her., xxvii, 5; xxx, 3, 14) foloseau numai Sf. Matei; Cordonienii numai Evanghelia lui Marcion (Pseudo-Tert. Adv. Om. Her., vi). Marcionitii evident ca foloseau numai Evanghelia lor. Teodotienii respingeau Sf. Ioan, asa cum o faceau si Alogii (Blunt, "Dictionary of Sects," Alogi); si crestinii Petristi in mod normal preferau Evanghelia dupa Marcu care era ‘Petrista’ si favorabila lui Petru deci (Tert. Adv. Marc., iv. 5), exact asa cum Pavelistii o preferau pe cea a lui Luca, care il favoriza pe Pavel (Tert. Adv. Marc., iv. 5). In aceasta situatie intremarea bisericii nu putea sa provina decat din unitate prin adoptarea unor carti care sa fie acceptabile pentru toti. Unirea era necesara cu orice pret. Ca Noul Testament este un astfel de compromis apare evident pentru ochiul critic al specialistului.
Evanghelia dupa Matei este Petrista, acolo aparand Isus zicand lui Petru ‘pe aceasta piatra voi zidi Eu Biserica Mea’ (Mat.16:18). Evanghleia dupa Marcu este deasemenea Petrista, iar Luca este Pavelista, asa cum ne-o certifica Parintii Bisericii timpurii (Tert. Adv. Marc., iv. 5). Epistolele lui Petru sunt evident Petriste, Epistolele lui Pavel Paveliste, iar Evanghleia dupa Ioan, Epistolele lui Ioan si Apocalipsa, desigur Ioaniste. Trebuie sa fie clar ca istoria acestor timpuri a consemnat suprimarea vechilor Evanghelii si inlocuirea cu cele noi. Astfel Serapion, Episcopul Antiohiei (190 A.D.) in timpul vizitei sale la Biserica din Rnossus in Cilicia i-a gasit folosind Evanghelia dupa Petru. Fiindu-i cerut, el le-a permis sa o citeasca, in ciuda controverselor pe care aceasta le-a produs. Mai tarziu el scria: ‘Venind la voi credeam ca toti tineti de dreapta credinta, si necitind si studiind pana la capat Evanghelia prezentata mie sub numele de ‘dupa Petru’, zisei: ‘Daca asta este singurul lucru care creaza sfada intre voi, atunci cititi-o dara.’ Insa acum intelegand din ce mi s-a spus ca mintile lor erau cuprinse de o forma de erezie, grabi-ma-voi sa vin din nou la voi.’ (Euseb., Eccl. Hist., vi. 12). Eusebiu a pastrat in scrierile sale acest citat si cu toate ca nu spune explicit ca Evanghelia a fost suprimata, o lasa sa se inteleaga destul de clar, si este recunoscut ca asa s-a intamplat de catre scriitori ilustrii (Lost and Hostile Gospels, S. B. Gould, p. 245).
MARTURII ALE CELUI DE-AL CINCILEA SECOL CRESTIN
Din nou, la inceputul celui de-al cincilea secol sixsta un om numit Teodoret care era activ implicat in supravegherea infiintarii bisericii. In calatoriile sale el a gasit Diatesaronul, sau Evanghelia dupa Tatian folosita in biserici ortodoxe, scriind despre aceasta: ‘Eu insumi am gasit mai mult de 200 de astfel de carti in bisericile noastre si care sunt primite cu respect; si adunandu-le pe toate, i-am pus sa se lepede de ele, introducand in locul lor Evangheliile celor patru Evanghelisti’ (Theod. Haeret. Fab., i. 20).
Prima observatie, la inceput de secol cinci dupa Cristos inca se vorbeste de biserici (plural) care, in loc de cele patru Evanghelii canonice cu care suntem indoctrinati azi ca au fost scrise de catre Apostoli, aveau si citeau sute de alte Evanghelii si Epistole. Sa fie un mesaj al Domnului in acestea pe care acesti credinciosi ai Bisericii timpurii l-au cunoscut si inteles si de care noi am fost lipsiti? Aceste biserici aveau peste doua sute de diferite carti si Evanghelii pe care noi nu le mai avem astazi si se pare ca erau foarte multumiti citind din ele si nu din ceea ce citim noi azi, in ciuda prigoanei si presiunilor de tot felul la care erau supusi de catre uriasa institutie ale carei angrenaje ucigase incepusera deja sa se puna in miscare. Ne apare in mod evident ca in ciuda povestii cantata peste tot de catre clerul fundamentalist, ‘Sfantul Duh’ nu le ‘marturisise’ si lor asa cum deasemenea nu marturisise altor mii, ca au nevoie de aceste ‘noi carti’, astfel fiind privati de cele patru ‘necesare si suficiente’. Afland acestea nu putem sa mai fim inselati asupra acceptarii Canonului nici macar in secolul al cincilea. Tot atat de tarziu pe cat putea fi secolul cinci dupa Cristos pentru Biserica si Canon, constatam ca cineva care era chemat sa supravegheze si sa instituie biserici face mentiunea ca existau peste 200 de Evanghelii concurente acceptate de catre biserici (plural) si ca acestia nu aveau cele patru Evanghelii care noi credeam ca ‘au fost prezente inca de la inceputul miscarii apostolice’. Evident, dintr-o scapare . . . omeneasca, ‘Sfantul Duh’ nu marturisise inca la toti adevarata ‘Veste cea Buna’ asa cum credeam noi pana acum . . . Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: Acesti oameni au putut sa fie mantuiti fara mesajul Noului Testament al acestor ‘noi’ carti care noi consideram ca sunt singurele facute sa aduca mantuirea?
Dr. Westcott zice ca ‘din acesata afirmatie este clar ca Diatesaronul era suficient de ‘ortodox’ ca sa se poata bucura de o astfel de po****ritate ecleziastica (Westcott, Canon, p. 320). Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: Se studiaza in biserica ta Diatesaronul, s-a citit Duminica trecuta din acesta asa cum faceau credinciosii Bisericii Crestine Timpurii pe la anul 450 A.D.?
Inlocuirea care a avut loc este deasemenea recunoscuta de catre Prof. Davidson: ‘Nu mai devreme de a doua jumatatea a celui de-al doilea secol crestin au reusit Evangheliile actuale sa-si aroge pozitita canonica inlocuind alte lucrari cu caracter similar, si dobandind in timp o ‘autoritate divina’ (Davidson, Intro N. T., ii. 520). Deci asa cum afirmam cand am inceput incursiunea noastra, aceasta autoritate divina era dovedita celor care promovau cele patru Evanghelii in detrimentul tuturor celorlalte acceptate pe atunci si citite in majoritatea bisericilor la acea data, dar nu si acestora din urma, acesti prea-multi neglijati ai divinitatii. Vine cam asa: Fiecare grup este o autoritate pentru el insusi si pentru cartile sale, astfel ca atunci cand clerul fundamentalist se intreaba ipocrit daca ar fi fost posibil ca alte Evanghelii sa fi fost de mult folosite in Biserica Timpurie dupa care sa fi fost suprimate si inlocuite de catre cele patru Evanghelii cunoscute azi, raspunsul este, ‘nu numai ca este posibil, dar chiar asa s-a intamplat.’ DE CE PATRU EVANGHELII . . . . ?
Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: raspunde-ti pentru tine, de ce au trebuit sa fie exact patru Evanghelii? De ce nu doua, cinci, sau sase, sau o duzina, sau o suta?
Irineus care a fost asa cum am zis mai sus adevaratul intemeietor al Canonului, si care si-a dedicat o mare parte din viata infiintarii Bisericii Catolice si a Noului Testament a dat raspuns la aceasta intrebare odata pentru totdeauna, iar biserica care ii datoreaza existenta l-a urmat in aceasta privinta pe acest om si numai pe el singur si pe nimeni altul; in religie nu exista democratie, diversitate si dreptul la opinie personala . . . Deci orice explicatie si argument aduce acesta in privinta numarului de Evanghelii canonice, va fi exact motivul pentru care avem atatea si nu alt numar. Din fericire Irineus este foarte explicit si clar in aceasta problema (spre deosebire de alte probleme in care ura si reotorica sa violenta umbresc aproape in totalitate mesajul de transmis) si astfel noi stim, Slava Domnului, in mod precis ce a hotarat. Citind raspunsul sau, as ruga crestinii fundamentalisti sa se intrebe daca acesta (raspunsul) chiar suna a ‘lucrarea Duhului Sfant’ in determinarea pentru Biserica si pentru totdeauna a numarului de Evanghelii canonice. Credeti-o sau nu, Irineus spune ca exista patru evanghelii pentru ca avem patru colturi ale pamantului, si patru puncte cardinale (nord, sud, est si vest) si pentru ca animalele au patru picioare sau patru extremitati de aceea trebuind sa existe patru Evanghelii. Cuvintele sale exacte in aceasta privinta sunt: ‘Nu este posibil ca Evangheliile sa fie mai multe sau mai putine la numar decat sunt. Intrucat sunt patru colturi ale pamantului pe care traim si patru puncte cardinale, iar biserica este imprastiata in toata lumea, iar stalpul de sustinere si fundatia bisericii este Evanghelia si duhul vietii, este potrivit ca ea trebuie sa aiba patru stalpi care sa emane nemurire in fiecare directie, insufletind oamenii iara si iara . . . De aceea Evangheliile sunt in acord cu aceste lucruri . . . Intrucat vietuitoarele pamantului au patru extremitati sau picioare, si Evangheliile sunt patru. Aceste lucruri stand asa cum le-am zis, oricine care distruge fiinta Evangheliei in van o face, dand dovada de neinvatatura si nerespect . . . ma refer la acei care prezinta numarul evangheliilor ca fiind fie mai mare decat ce s-a zis mai sus, sau, pe de alta parte, ca fiind mai mic.’ (Adv. Haer., iii. x. 8 & 9).
Intrebare pentru crestinii fundamentalsti: te simti bine acum ca stii ca Duhul Sfant ‘s-a pogorat’ peste Irineus ajutandu-l sa stabileasca pentru intreaga lume si pentru totdeauna numarul de Evanghelii canonice, de ‘revelatie divina’, legand asta de . . . numarul de picioare pe care il au animalele? Sau ce-ar fi fost daca bietul Irineus ar fi stiut nu numai de Sud si Est ci si de Sud-Est . . . . am mai fi avut o Evanghelie canonica?
Si Irineus - asa cum il stim dealtfel - agresiv si intolerant, are indrazneala sa ne numeasca ‘ne-invatati’ . . .
Rade ciob de oala sparta. Nu incetez sa ma minunez de superstitia si intuncecimea mintii acelora care astazi sunt venerati ca ‘giganti spirituali’ si ca “Sfintii Parinti’ ai Bisericii Timpurii in multe cercuri de credinciosi cu cultura semidocta. Cu cat citesti mai mult despre ei si despre cum se contrazic si se cearta unul cu altul, cu atat iti este mai greu sa gasesti urmele ‘Duhului Sfant’ in orice fapta si zicere de-a lor. O privire fugara asupra istoriei Sinoadelor care au fixat Canonul si in care doctrinele pe care le-au creat sunt reciproc paralele este un exercitiu edificator, ca sa zicem asta cu multa modestie stilistica. Dupa ce citesti aceste doctrine aflate in contradictie cu tot ce ei au ales ca fiind Canonul, nu poti decat sa realizezi cat de imposibil este sa crezi ca ‘Duhul Sfant’ i-a condus ‘intru tot adevarul’ in ceea ce priveste problematica Canonului, dar care in acelasi timp i-a facut sa creeze doctrine religioase blasfemiatoare in care Isus niciodata nu a crezut, si pe care nici discipolii alesi de El nu le-au propavaduit vreodata. Nu exista un spectacol mai trist in lumea intelectului decat acela al oamenilor posedand realmente mari capacitati intelectuale si care isi pierd timpul si respectul celorlalti incercand sa faca sa apara ca rezonabila o superstitie explicand absurditatea acesteia de-o maniera atat de ilogica, asa cum a facut-o Irineus. Mai bine ne-ar fi aparut nou azi si multor altora din timpul sau daca mergea pe mana demnitatii intelectualismului rational decat sa bajbaie prin amorteala oarba animata de misticismul ignorant.
Acei teologi de azi care citeaza din Irineus ca dintr-un ‘mare invatat’, nu-si asuma cu draga inima argumentul sau privitor la numarul de Evanghelii; nici faptul ca acesta a afirmat intr-una dintre scrierile sale ca Isus a propavaduit pe pamant timp de 20 de ani . . . (Ibid., ii. 22). Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: Era adormit ‘Duhul Sfant’ in cazul lui Irineus? Putem crede ceva din tot ce a zis dupa ce am citit cum a creat el Canonul din patru Evanghelii?


Postat de pe 12-10-2002 10:58 PM:

Trista istorie a Sinoadelor Ecumenice, sau cand popii se omoara intre ei si se injura ca porcii . . . . .

Trista Istorie a Sinoadelor Ecumenice
MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL PATRULEA SECOL
EUSEBIU Eusebiu, istoricul eclezial (340 A.D.) a impartit cartile Noului Testament in trei clase, recunoscute, controversate si eretice (Euseb., Eccl. Hist., iii. 25). Cele recunoscute includeau cele patru Evanghelii, Faptele, cele treisprezece Epistole Paveliste (deci mai putin catre Evrei), Prima a lui Ioan si Prima a lui Petru. Asupra acestora, zice el, nu existau controverse. Cele controversate se imparteau la randul lor in doua subclase: cele in general cunoscute si recunoscute de cei mai multi, si anume A lui Iacov, A lui Iuda, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, dintre care nici una nu e disputata astazi (cel putin la cat se cunoaste la nivelul laicului de rand, lumea specialistilor fiind insa alta mancare de peste) si cele ‘false’ incluzand Faptele lui Pavel, Pastorul din Hermas, Apocalipsa dupa Petru, Epistola lui Barnabas, Evanghleia dupa Evrei, Invataturile Apostolilor si Apocalipsa dupa Ioan, aceasta din urma fiind insa in Biblia noastra azi. Cartile ‘eretice’ includeau Evanghelia dupa Petru, Evanghelia dupa Matei (nu cea care este acum in Biblie, ci alta), Faptele Apostolilor a lui Andrei si Faptele Apostolilor a lui Ioan. Insa, Epistola lui Iuda care este in Biblia actuala si pe care Eusebiu o claseaza ca ‘in general recunoscuta’ in alt loc insa o considera ca ‘falsa’ (Euseb., Eccl. Hist., ii. 25), iar de Apocalipsa dupa Ioan zice ca ‘posibil ar trebui sa fie printre cartile recunoscute, insa unii o resping’. Tare nedefinit si vag mai era in capul Parintilor ce trebuie si ce nu trebuie sa cuprinda Biblia . . . O regula stricta si de neschimbat asa cum avem noi astazi, ei la 100, 200, sau 300 de ani de la crucificarea lui Isus nu aveau. Eusebiu era un episcop al Bisericii Estului, si asa cum cititorul va observa pe masura ce inaintam, Biserica se va lepada de Apocalipsa.
CHIRIL, EPISCOPUL IERUSALIMULUI Chiril, Episcopul Ierusalimului (356 A.D.) este un membru al Biserici Estului, si a facut un catalog care includea cartile ce se gasesc actualmente in Noul Testament mai putin Apocalipsa, spunand: ‘Sa excludem tot ce ramane in afara de acestea, iar ce nu se citeste in biserica, deasemenea nu trebuie sa fie citit nici in afara ei’ (Catech. Lect., iv. 35).
SINODUL DE LA LAODICEEA [CU 150 DE ANI MAI TARZIU, . . . AUTORITATE LOCALA DAR NU GENREALA]
Mai mult de treisute cincizeci de ani ai trecut, si a devenit evident ca Sfintii Parinti nu se puteau pune de acord
ce carti trebuie sa compuna Biblia, iar Sinoadele intra in scena pentru a regla problema cum se cuvine. Prima intrunire crestina la care problema Canonului a fost un punct aparte pe ordinea de zi, a fost cel tinut in Laodiceea in 365 A.D. Tertulian mentioneaza intr-adevar ca Sinoadele s-au aplecat asupra canonicitatii cartilor pe timpul sau (Dr. Pudic, 10), insa autoritatea lor a fost una locala si nu generala. Jerom spune deasemenea ca Sinodul de la Niceea includea intr-o lista canonica adoptata Iudit (Pref. In Judith, i. p. 1169, Davidson, The Canon of the Bible, p. 171), insa eu nu am reusit sa gasesc o dovada solida ca la Sinodul de la Niceea s-a discutat vreun pic despre Canon, desi este o impresie quasi-generala ca da. Povestea care circula este ca toate cartile in disputa au fost puse sub masa intrunirii, si dupa o rugaciune cele canonice au sarit de dedesubt, celelalte ramanand unde au fost puse. Povestea este istorisita pentru prima oara de catre Pappus, un cleric luteran din secolul (1549 - 1601) in lucrarea sa ‘Epitome Historiae Ecclesiasticae de Conversionibus Gentium’. Tine de fabulos, evident, si provine probabil din faptul ca la Sinodul de la Calcedon Evangheliile au fost puse la mijlocul adunarii (Westcott, Canon, 426).
Sinodul de la Laodiceea nu a fost un Sinod general al bisericii, insa lista sa canonica a fost adoptata de catre intreaga biserica asa incat virtual a fost prima luare de pozitie generala in legatura cu continutul Bibliei. A fost o adunare de 22 pana la 32 de clerici (numarul variaza de la o sursa la alta) din Lidia si Frigia. Oricare ar fi numarul exact al participantilor, asa-numitii eretici ai timpului au avut o majoritate a voturilor prezente (Davidson, The Canon of the Bible, p. 173). Hotararea sa finala suna cum urmeaza: ‘Psalmii compusi de persoane individuale nu trebuie sa fie citite in biserici, ci numai cartile canonice ale Noului Testament. Aceste carti trebuie sa fie citite:’ Si urmeaza lista pe care o avem noi astazi, cu exceptia omiterii Apocalipsei. Acest Sinod este important pentru ca pentru prima data se aude o voce cu autoritate in legatura cu ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa fie citit si pus in drepturi.
ATANASIE, EPISCOPUL ALEXANDRIEI Atanasie, Episcop al Alexandriei (365 A.D.) era contra lui Eusebiu si clerului de la Laodiceea, iar cand Laodiceea a declarat ca Apocalipsa nu este in Biblie, acesta a promulgat imediat o lista canonica in care declara ca este. In Canonul sau el numeste - zice el - numai acele carti in care erau proclamate doctrinele Dumnezeirii, si la care nici un om nu poate adauga nimic, si nu poate scoate nimic. Totusi el a omis Estera, pe care biserica a adaugat-o de atunci incontinuu, si deasemenea a adaugat Baruh si Epistolele lui Ieremia, pe care biserica le-a scos de atunci incontinuu (Athanasius, Festal Epistle XXXIX, Liberty Of The Fathers, Oxford, 1954) *. El declara in mod explicit ca Estera nu face parte din Biblie si o plaseaza pe un nivel cu Pastorul din Hermas si o carte numita Doctrinele Apostolilor. El termina spunand: ’Sa nici nu mentionam scrierile apocrife.’ Devenise obosit de controversa.
AMFILOCHIE, EPISCOP DE ICONIA (365 A.D.) Amfilochie, Episcop de Iconia, accepta in Biblia sa cele patru Evanghelii, Faptele si cele patrusprezece Epistole ale lui Pavel, adaugand ‘Insa unii sustin ca Epistola catre Evrei este falsa si eretica; Dar daca purcedem mai departe ce ramane? Din Epistolele Catolice unii sustin ca trebuie sa acceptam sapte, altii trei doar, una a lui Iacov, una a lui Petru si una a lui Ioan . . . Apocalipsa dupa Ioan din nou unii o considera (printre Scripturi); insa majoritatea totusi zic ca e falsa. Acesta va fi cel mai exact (fidel) canon al Scripturilor inspirate.’ (Lambi ad Seleucam). Cineva nu poate sa spuna clar ce considera el de fapt ‘cel mai fidel canon’, insa ne arata din nou cat de total ne-rezolvata ramanea problema in legatura cu ce trebuia sa fie considerat si ce nu trebuia sa fie Noul Testament al lui Cristos, si dupa cum vedem totul era chestie de pura opinie personala. Cuvintele sale de incheiere arata ca la timpul sau nu exista nici o lista canonica genreal acceptata.
OPATATU DIN MELA (370) Opatatu din Mela omitea catre Evrei (Davidson, The Canon of the Bible, p. 193).
GRIGORiE DIN NAZIANZ (389 A.D) dadea ca Nou Testament cele patru Evanghelii, Faptele, cele patrusprezece Epistole Paveliste si cele sapte Epistole Catolice, adaugand ‘Acestea sunt toate cartile inspirate; daca exista vreuna in afara de acestea, atunci acelea nu sunt (Scripturile) cele adevarate (Carm., xii. 31). El apartinea Bisericii Estului, si in consecinta ca toti ceilalti respingea Cartea Apocalipsei (dupa Ioan).
Prin cele sapte Epistole Catolice se intelege intotdeauna a lui Iuda, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Iona, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan si a lui Iuda. De ce sunt ele numite ‘catolice’ nimeni nu stie (Kitto, Cyclo. Bio. Literature, "Epistles, Catholic,"). Orice explicatie a numelui este o presupozitie.
SFANTUL AUGUSTIN (390 A.D.) Noul Testament al Sfantului Augustin era acelasi cu cel al nostru de azi. Influenta Sfnatului Augustin in fixarea Canonului biblic a fost mai mare decat a oricarui alt Parinte in afara de Irineus, si mai mare decat a oricarui Sinod Ecumenic. Oamenii atribuie azi lui Dumnezeu ceea ce de fapt practic a fost lucrare omeneasca a unui singur om, Augustin. Cand Sinodul Ecumenic decidea asupra Canonului si aceasta decizie devenea spirit intruchipat pentru intreaga biserica, ceea ce se intampla de fapt era ca un singur om, conducatorul Sinodului decidea pentru toti; cand existau indoieli asupra autoritatii unei carti competenta profesionistilor nu era implicata in rezolvarea cazului, pentru ca membrii adunarii . . . nu posedau niciuna. Tot ce spuneau ei era: Ce au zis cei mai dinaintea noastra? Prof. Davidson spune: In legatura cu Noul Testament, Sinoadele care intocmeau liste canonice ale cartilor sacre isi insuseau opinia vreunui leader al adunarii ca Augustin, impreuna cu ce a consacarat traditia anterioara. La acestea nici un membru al sinodului nu-si exersa facultatea sa critica sau rationamentul; era simplu: o adunare decidea sumar problema devenita mai apoi lege de necontestat. Episcopii au mers intotdeauna pe urmele traditiei si autoritatii (Davidson, The Canon of the Bible, p. 172).
In 393 A.D. un Sinod intrunit la Hipo in Africa a luat in discutie Canonul si a adoptat integral lista Sfantului Augustin, spiritul dominant al adunarii.
In 397 A.D. s-a tinut cel de-al treilea Sinod al Cartaginei. Sfantul Augustin a fost din nou prezent. A adoptat o hotarare dupa cum urmeaza: ‘S-a ajuns la concluzia ca in afara Scripturilor canonice, nu trebuie sa se citeasca nimic in biserica sub titlul de Sfintele Scripturi. Scripturile canonice sunt acestea:’ Urmeaza lista cartilor pe care le avem azi in Biblie, cu exceptia catorva schmbari in ordinea lor.
DIDIMOS DIN ALEXANDRIA (392 A.D.) Didimos din Alexandria ne spune ca A doua dupa Petru era considerata pe timpul sau ca falsa, totusi era citita (Westcott, Canon, 444). In timpurile bisericii primare se citeau in biserici carti care se cunostea ca sunt false si nu erau in canon. In timp, multe dintre acestea si-au gasit drumul in Noul Testament. Azi, ‘A doua a lui Petru’ nu numai ca este citita in biserici, dar este considerata ca adevarata si este in Biblie. Si daca vreun preot, considerand asa cum faceau Sfintii Parinti ca este falsa ar vrea sa spuna asta, nu ar indrazni, pentru ca ‘ar tulbura credinta enoriasilor sai’. Pentru o astfel de fapta ar fi afurisit si s-ar gasi fara mijloacele de existenta pentru el si familia sa. Astfel reuseste ecleziasticismul sa faca oamenii ipocriti, obligandu-l pe acesta sa ne spuna noua ca e adevarat ceea ce el crede ca e fals. Acest lucru se intampla azi asa cum s-a intamplat si ieri, multi dintre preoti stiind mai mult decat lasa sa se vada doar de dragul salariului.
MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL CINCILEA SECOL
SFANTUL IOAN HRISOSTOM (CRIZOSTOM) (407 A.D) Sfantul Hrisostom nu folosea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa dupa Ioan (Westcott, Canon, p.438), toate acestea fiind azi in Biblie.
In schimb includea in Canonul sau Intelepciunea lui Isus (Westcott, Canon, p. 438), carte care azi nu mai e in Biblie.
TEODOR DIN MOPSUESTIA Teodor din Mopsuestia respingea Epistola lui Iacov, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan (Westcott, Canon, p. 438), carti care astazi le avem in Biblie.
TEODORET, EPISCOP DE CIR Teodoret respingea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan (Ibid., note 2).
MANUSCRISELE BIBLIEI GRECESTI Exista trei importante manuscrise ale Bibliei grecesti, Sinaiticul, Vaticanul si Alexandrinul. Ele sunt ‘Curtile de apel’ in toate cazurile de texte in disputa, iar listele lor canonice sunt de aceea foarte importante.
Manuscrisul Sinaitic este acela gasit de Tischendorf in Manastire Sfanta Caterina de la Muntele Sinai in 1859, fiind probabil cel mai vechi codex al Noului Testament, datand din cel de-al patrulea secol dupa Cristos. Contine cele patru Evanghelii, cele patrusprezece Epistole ale lui Pavel, Faptele, cele sapte Epistole catolice, Apocalipsa lui Ioan, Epistola lui Barnabas si o parte din Pastorul din Hermas, dintre care ultimele doua nu mai sunt azi in Biblie (Westcott, Canon, p. 426).
Manuscrisul Vatican aflat in Biblioteca de la Vatican apartine celei de-a doua jumatati a secolului al patrulea; Manuscrisul pastrat se termina cu Evrei 9:14. Pana la acest punct este similar cu Manuscrisul Alexandrin (Ibid., note 2). Ce alte carti ar mai fi putut contine nimeni nu poate spune.
Manucrisul Alexandrin apartine celui de-al cincilea secol dupa Cristos, fiind scris probabil in Egipt, continand in Noul sau Testament cele doua Epistole ale lui Clement (Davidson, The Canon of the Bible, p.10; Westcott, Canon, p. 544), ambele fiind excluse din Biblia noastra de azi.
CODEXUL CLERMONT Codexul Clermont este un manuscris latin aflat acum in Biblioteca imperiala de la Paris, datand din cel de-al cincilea pana in cel de-al optelea secol, si contine o lista canonica de carti citite in Biserica Africii in cel de-al treilea secol dupa Cristos (Davidson, The Canon of the Bible, p. 145). Noul Testament omite catre Filipeni, Prima catre Tesaloniceni, A doua catre Tesaloniceni care azi sunt in Biblie, introducand in schimb Pastorul din Hermas, Faptele lui Pavel si Apocalipsa lui Petru care azi nu mai sunt carti ale Noului Testament (Westcott, Canon, 555). In plus, Epistola care azi e numita ‘catre Evrei’, acolo se numeste Epistola catre Barnabas (Ibid., 557).
Dupa cum s-a mai amintit, in anul 419 A.D. s-a tinut la Cartagina un Sinod Ecumenic la care lista Sfantului Augustin a fost din nou ‘ratificata’ (Davidson, The Canon of the Bible, p. 199). Acum vom purcede la cercetarea istoriei acestor intruniri generale ale clerului crestin si care se numesc Sinoadele Ecumenice.
DESPRE SINOADELE BISERICII, . . . . SAU CEEA CE NU TI S-A SPUS NICIODATA
Cititorul s-ar insela amarnic daca si-ar imagina ca in aceste adunari o suta sau doua de distinsi domni se asezau calm sa discute sobru si cu demnitate acele probleme propuse lor spre limpezire. Din contra, multi dintre Episcopi erau niste zurbagii ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori huliganici care pandeau si de abia asteptau cel mai mic motiv sa-si poata schilodii si ucide oponentii. Cele mai socante scene care pot fi azi vazute in congresele filialelor rau famate ale partidelor noastre politice din marile aglomerari urbane, nu sunt nimic in comparatie cu ce ne spune istoria ca era obisnuit in aceste Sinoade crestine. Dr. Phillip Schaff spune: ‘Alaturi de talent, cunoastere si virtute, se aduna acolo la Sinoade si ignoranta, intriga, patimile partinirii ce erau deja aprinse la toate partile in disputa de lungile controverse anterioare, si care acum se intalneau si se asezau pe pozitii de lupta ca niste armate ostile gata de lupta deschisa.’ (History of the Christian Church, by P Schaff, D.D., ii. 346).
Dragii mei, acestia sunt ‘Sfintii Parinti’ care au stabilit pentru noi care carti au autoritate canonica pentru credinta si practica, ‘controversele’ de care vorbeste Dr. Schaff fiind presupusele ‘revelatii divine’ canonizate mai tarziu, si care ni se spune azi ca au fost alese de ‘Duhul Sfant’.
Protopopul (Vicarul Catedralei Sfantul Pavel din Londra) Milman (Henry Hart Milman) , renumitul istoric spune: ‘Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere: ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua factiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi a cel putin ultimelor Sinoade.’
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
‘. . . . jubilari si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca me exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 - 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242).
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739).
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348).
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346).
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu e.
IERONIM (420 A.D.) Acesta includea in Noul sau Testament catre Evrei si Apocalipsa lui Ioan bazandu-se pe autoritatea inaintasilor sai si nu pe ceea ce se citea curent pe timpul sau, aratand ca in acea perioada aceste carti erau adesea respinse. (Davidson, The Canon of the Bible, p. 190 ff.). Asta ne apare ridicul in lumina celor citite mai inainte in legatura cu chinurile si sacrificiile la propriu pe care le prilejuiau Sinoadele tocmai pentru rezolvarea exact a acestui gen de probleme.
In alta lucrare de a sa, el da Epistola lui Barnabas la finalul unei liste canonice, exprimand dubii in legatura cu catre Filimon, A doua a lui Petru, A lui Iuda, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, carti azi considerate canonice. (Davidson, p. 190 ff.). Tot el ne spune ca Prima Epistola a lui Clement care nu este acum in Biblie se citea in unele biserici.
Ieronim si Sfantul Augustin au fost cei mai influenti oameni ai Bisericii in fixarea Canonului Noului Testament (Davidson, Canon, p. 233). Biserica Catolica l-a urmat pe ultimul, iar Luther si reformatorii l-au urmat pe primul. Cat despre competentele lor in problema fixarii Canonului, Prof. Davidson a zis: ‘Amandoi erau nepotriviti pentru cercetarea critica a unui astfel de subiect. Augustin era un om de spirit si talentat, lipsindu-i insa cultura si spiritul de independenta. Traditia era singura la care se raporta cand era vorba de carti dificile sau disputate . . . . . . Judecata sa critica era s****, perspicacitate moderata, iar lipsa multilateralitatii sale intelectuale afectau calitatea gandirii sale critice. Ieronim pe de alta parte era invatat si cult, insa timid, lipsindu-i curajul de a aborda problemele frontal, temeinic si cu independenta necesara unei analize corecte.
Apartinand ambelor biserici, el recomanda practicarea uneia sau celeilalte. Si el era influentat intr-o maniera covarsitoare de traditie.’ (Davidson, The Canon of the Bible, p. 200).
CONSTITUTIILE APOSTOLICE Constitutiile Apostolice sunt o colectie de reguli, dedicate in special clerului. Ele dateaza din cel de-al cincilea secol si nu trebuie atribuite Apostolilor, numele lor fiind una din multele incercari de a da autoritate unor carti prin atasarea la ele de nume importante. Canoanele Constitutiilor Apostolice omit din Noul Testament Epistola lui Iacov, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Ioan, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa dupa Ioan (Apostolic Constitutions, II, 57, VIII, xlvii. 85).
Asta este cu atat mai ridicul tinand cont ca acesta (Canonul Constitutiilor Apostolice) expliciteaza cu mare atentie si minutiozitate cum trebuie sa se desfasoare serviciul divin in biserici, si ce carti trebuie citite ! Include Prima Epistola a lui Clement, A doua Epistola a lui Clement (un fals recunoscut), si Constitutiile Clementine (Ibid., VIII, xlvii. 85). Nimeni nu mai gaseste astazi aceste carti ca fiind incluse in Noul Testament.


Postat de pe 12-10-2002 11:00 PM:

GIORDANO BRUNO
de John Patrick Michael Murphy - 1998
textul original in limba engleza se afla la adresa web:
http://www.infidels.org/library/mod...rdanobruno.html

Papa Ioan Paul redacteaza o lista care sa cuprinda crimele pe care le-a cauzat biserica lui. Anul viitor va urma sa isi ceara scuze, iar liber-cugetatorii sunt nerabdatori sa vada daca isi va aduce aminte de Bruno. Multa lume nu au auzit niciodata de Giordano Bruno, acela care a fost ars pe rug in Piata Florilor din centrul Romei la data de 16 februarie 1600 ptr crima de a fi gandit.
In 1889 atunci cand liber-cugetatorii si credinciosi de bun-simt au ridicat o statuie a sa in aceiasi piata inflorita unde a fost omorat barbar de catre biserica catolica, au fost condamnati de catre Papa Leon al XIII-lea.
In 1942, cardinalul Mercati a afirmat ca biserica a avut dreptate si ca Bruno a meritat sa fie ucis. De atunci si pana astazi Vaitcanul a tacut malc in aceasta privinta. Biserica Romei s-a impreunat cu imparatii Imperiului Roman in secolele al IV-lea si al V-lea. Biserica si statul devenira unite si impreuna se pusera sa extermine toate celelalte superstitii ’pagane’, impreuna cu diverse secte ale crestinismului, ca de exemplu ’gnosticii’, care cautau mai degraba cunoastere decat credinta.
Cartile fusera arse cu milioanele, astfel incat prin jurul secolului al VII-lea in toata crestinatatea nu mai exista nici o biblioteca cu peste 600 de volume, iar multe dintre acestea tratau vieti ’machiate’ de sfinti piosi si inutili. Dar cunoasterea se strecura din nou in Europa datorita Maurilor si dragostei lor de invatatura si a calugarilor irlandezi care copiau orice carte pe care puteau sa puna mana, fie caasta ii placea Papei sau nu.
Prin secolul al XI-lea Papii stiau ca Biblia batea campii - pamanatul nu era plat asa cum sustinea Biblia, insa refuzau sa recunoasca. Stiau ca grecii aveau dreptate - pamantul era sferic exact asa cum spusese Aristarchus din Samos (Alexandria) in secolul al II-lea I.E.N. (Inaintea Erei Noastre). Cei care stiau asta au trecut-o sub tacere pana in 1453 cand Copernic apuca sa faca taraboi inainte ca Vaticanul sa-i puna botnita. Acest obraznic astronom polonez sustinea deasemenea ca pamantul se invartea in jurul soarelui exact asa cum afirmase Aristarchus cu 1600 de ani mai inainte. Copernic muri, si scapa astfel de mana lunga a Vaticanului doar cu putin inainte ca biserica sa-l gabjeasca. Liderii protestanti ca Martin Luther se raliara bisericii catolice in condamnarea omului care incercase sa invarta pamantul in jurul soarelui. Astfel pamantul ramase plat si nemiscat ptr inca un secol.
Atunci un calugar dominican numit Giordano Bruno isi lepada vesmintele popesti si deveni un filozof care sa impartaseasca cunostintele sale Europei.
Savantul de geniu afirma ca Copernic avea dreptate - pamantul se rotea in jurul soarelui, insa merse ani lumina mai departe decat astronomul polonez. Soarele nostru nu era deact o stea mai apropiata de noi, afirma el, si milioanele de stele au planete in jurul lor exact cum soarele nostru avea. Afirma ca acest univers de stele era infinit. Astazi noi gasim ideea ca exista stele in jurul carora se rotesc planete ca un lucru de bun-simt.
Robert Ingersoll spunea: Giordano Bruno a stiut ca ce dadusera evreii era mult sub miturile Greciei si Romei antice; ca nu exista o forta atotputernica care pecetluieste sorti; ca libertatea si necesitatea sunt totuna; ca rugaciunea este inutila; ca binele sau raul nu sunt decat relative.’
Bruno nu credea in viata dupa moarte - probabil de aceea a facut atat de mult in timpul vietii sale.
Ptr aceste afirmatii si ptr crima de a fi avansat teoria ca preotii nu au nici un drept sa foloseasca violenta in incercarea lor de a converti necredinciosii, Bruno a fost acuzat de catre de biserica careia ii apartinuse.
Biserica catolica l-a tinut inchis in timp de 7 ani in puscariile Oficiului Inchizitiei in Venetia si Roma. Procurori obsedati, parca posedati de o inversunare pe masura lui Starr (Keneth - procurorul care l-a acuzat pe Clinton in afacerea ’trabucul’) colindara toata Europa dupa scrierile sale. I se oferi eliberarea daca va retracta afirmatiile. A ras dipretuitor numai la ideea de a face asta si a spus episcopilor si preotilor care il condamnasera la moarte:
’S-ar parea ca voua va e mai frica in a ma judeca, decat imi este mie frica sa primesc judecata voastra.’
Cu cateva decenii mai tarziu Galileo va accepta aceeasi oferta.
Biserica a distrus atat de multa cunoastere umana, incat civilizatiei occidentale i-au trebuit aproape 1700 de ani ca sa ajunga acolo unde grecii ’pagani’ erau prin secolul 300 I.E.N.
De ce stim noi astazi mai mult de Copernic si de Galileo, cei care au lasat soarele in mod eronat in mijlocul universului si nu atat de mult de Bruno care a ’vazut’ infinitul?
Simplu. Pentru ca cei care controleaza prezentul, controleaza si trecutul. De-aia.
Liber-cugetatorii din lumea intreaga vor tine proaspata amintirea sa, fie ca Papa isi va cere sau nu iertare. Noi stim ca Robert Ingersoll a avut dreptate cand a spus:
’Posteritatea este pentru filosof ceea ce este ’lumea cealalta’ pentru credincios.’


Postat de pe 12-10-2002 11:01 PM:

PACATUL TRECERII SUB TACERE SAU MINCIUNA PRIN OMISIUNE
de William Edelen - 1999

textul original in limba engleza la adresa:
http://www.infidels.org/library/mod...nofsilence.html

Exista un pacat facut de un larg segment al clerului crestin pe care eu il gasesc dezgustator si demn de dispret. Este vorba de pacatul de a ascunde adevarul prin omisiune, pacatul trecerii sub tacere. Este
pacatul promovarii minciunii doar ca sa-ti pastrezi jobul. Este pacatul de a nu impartasi cu memebrii parohiei tale ceea ce tu stii de mult ca este adevarul gol-golut despre Biblie si crestinism. Aceia care au absolvit studiile teologice in orice mare universitate din America, ca si orice mare seminar teologic care este independent de presiunea financiara a bisericii crestine, stiu ca anumite lucruri sunt adevarate.
Ei stiu ca:

1 Toata Biblia este plina pana la refuz cu teme mitologice des intalnite in istoria religiilor/ideilor religioase, de la creatie si mitul potopului pana la nasterea din fecioara si mitologia eroului reinviat.

2 Povestile patriarhilor din Vechiul Testament sunt cunoscute ca ’legendele templului’ si infrumuseteaza istoria evreilor fiind in marea lor majoritate inventate, pura fictiune.

3 Evangheliile au fost scrise de unii care nu l-au cunoscut pe Isus personal.

4 Mitul si zicerile lui Cristos sunt copii directe ale miturilor Zoroastrismului adoptate de secta lui Isus.

5 Aceste fapte si multe altele sunt cunoscute de mult, si predate de oameni de stiinta si cultura cu recunoastere internationala din marile universitati ale lumii.

Clerul cu educatie religioasa continua insa facandu-se vinovati de pacatul trecerii sub tacere si al minciunii prin omisiune sa promoveze superstitia.
Am pierdut numarul celor foarte multi, care fiindu-mi colegi de preotie in ambele biserici, presbiteriana si congregationala, mi-au spus: ’Pentru Dumnezeu Edelen ! . . . . . uita ce-ai invatat la seminar . . . . prefa-te doar si joaca jocul . . . . . astfel vei avea biserici mari.’
Intr-o zi, o femeie din parohia mea din Idaho ma aborda in parcare, si-mi spuse: Nu-mi pasa ce-ai invatat tu la seminar. Donez acestei biserici mai multi bani decat oricare altul si vreau sa aud povesti despre scumpul meu Isus, ori am sa parasesc biserica.’ I-am raspuns: ’Ei bine, atunci la revedere !’, dupa care ma trezi cu o palma peste fata atat de vartoasa, ca o puteai auzi de la o mila . . . . data din dragoste crestineasca, fara indoiala.
Mult iubitul parinte ierarh al faimoasei ’City Temple’ din Londra, Leslie Weatherhead scria: ’Nu pentru mult timp va mai suporta lumea minciunile, deformarile adevarului si superstitiile despre Isus si Biblie.’
Prietenul meu Dr. Gerald Larue, distinsul profesor emerit de Studii Biblice la Universitatea Californiei de Sud a spus asta: ’Pentru clerul care nu poate si nu stie mai mult decat atat, este vorba de un simplu caz de prostie crasa. Pentru clerul care insa stie si poate mai mult decat atat, este o rusine.’
Pentru aceia care stiu si au ales prin pacatul trecerii sub tacere si al minciunii prin omisiune sa promoveze neadevarul si falsul, eu aleg insa ca sa ii definesc, sintagma ’demni de dispret’.
Nu stiu un cuvant mai potrivit pentru ai defini pe aceia care au fost hirotonisiti si sorociti sa ’aduca lumina’ . . . spiritului uman . . . sa aduca lumina ’celor care vor fi la inaltimea adevarului’.


Postat de pe 12-10-2002 11:01 PM:

Mitologie de Craciun
de William Edelen - 1999
textul original in limba engleza la adresa web: http://www.infidels.org/library/mod...smythology.html

Acesta este un sezon de mituri, legende, folclor, fantezie, si superstitie. In interesul sanatatii mentale si spirituale insa, trebuie sa punem in perspectiva cateva fapte istorice. Stiu ca asta este dificil acum cand suntem ’innecati’ de frenezie evlavioasa si emotionala.
Povestile de Craciun depsre Isus sunt pura mitologie. Acesta este un fapt acceptat si predat in departamentele de religie ale fiecarei mari universitati din aceasta tara, sau din lumea intreaga.
Prin ’mare’ universitate inteleg acele scoli care sunt libere de controlul si coercitia financiara si academica care sunt totdeauna prezente atunci cand scoala se afla sub controlul oricarei denominatii crestine.
Voi da un singur exemplu din sutele care pot fi citate.
Mithraism (secolul al 6-lea inainte de Cristos, Persia si India): Mithras s-a nascut din fecioara, prezenti fiind numai pastorii. Mithras a fost cunoscut sub apelativele de ’calea’, ’adevarul’, ’viata’, ’lumina’, ’cuvantul’, ’fiul Domnului’ si ’bunul pastor’. Era reprezentat ca purtand un miel pe umeri. Dumineca era sfanta si cunoscuta ca ’ziua Domnului’ cu secole inainte ca Isus sa se fi nascut.
La data de 25 decembrie a fiecarui an erau celebrari pline de slavire cu clopote, imnuri, lumanari, cadouri, si la ’cuminecatura’ participau toti credinciosii.
Din data de 25 decembrie pana la echinoxul de primavara erau cele ’40 de zile’ care mai tarziu au devenit postul mare al Pastelui crestin. Mithras a fost la moartea sa pus intr-un mormant din piatra numit ’petra’. Dupa trei zile el reinvie, aceasta data fiind marcata de festivaluri, celebrari si bucurie printre credinciosii cultului. *
Adeptii mithraismului credeau ca va fi o ’zii a judecatii’ in care necredinciosii vor pieri iar credinciosii vor fi chemati la viata vesnica impreuna cu Mithras in ’paradis’, care este un cuvant persan, nu unul ebraic.
Toate aceste teme mitologice au fost mai tarziu absorbite prin raspandirea lor in cultul crestin si in ritualurile sale.
Asa cum au aratat sute de oameni de stiinta eminenti, crestinismul este saturat cu teme mitologice din mithraism, zoroastrianism, vechea religie a Egiptului si vechea religie a Babilonului. Cu greu am putea denumi aceste realitati ca fiind controversate cand acest material de studiu se gaseste in fiecare mare biblioteca a acestei tari sau cand sunt acceptate si predate in departamentele de religie ale fiecarei mari universitati care nu este prizoniera financiara a controlului fundamentalistilor crestini.
Se preda chiar si in clasele de scoala secundara ale nepotului meu la materia de studiu ’religie comparata’ din Santa Rosa, California unde lumina ’alfabetizarii’ religioase inunda intunericul superstitiei.
Repet paragraful de inceput: in interesul sanatatii mentale si spirituale trebuie sa punem in perspectiva cateva fapte istorice. A ignora sau a inchide ochii la aceste realitati inseamna sa batem campii.
Fantezia nu este in sine un lucru daunator, atata timp cat realizam ca avem de-a face cu pura fantezie si nu o confundam cu insesi realitatea.

* [n.t. - mai mult despre similaritatile si diferentele intre mithraism si crestinism, cat si despre reticentele clerului si teologilor crestini in privinta acestui cult concurent crestinismului in faza sa tarzie de existenta, in lucrarile : Franz Cumont - Les Mystčres de Mithra Dover Publications, Inc. New York, 1956 (Franz Cumont, The Mysteries of Mithra (1903)) ; Mircea Eliade - Patterns in Comparative Religion. The World Publishing Company. Cleveland, 1958; Hinnells, John R. Persian Mythology. Peter Bedrick Books. New York, 1985; David Ulansey - The Origins of the Mithraic Mysteries: Cosmology and Salvation in the Ancient World; M. J. Vermaseren - Mithras, the Secret God sau cateva materiale informative pe urmatoarele site-uri web:
http://www.humanism.org.uk/jesus.asp
http://www.askwhy.co.uk/awcnotes/cn4/0370Mithras.html
http://members.aol.com/matt103436/Facts.htm
http://www.cc.ukans.edu/history/ind..._Fingrut**.html
http://www.sullivan-county.com/news...roastianism.htm
http://www.mysteriousbritain.co.uk/.../christmas.html
http://www.well.com/user/davidu/mithras.html
http://www.atheist-community.org/mithra.htm
http://museums.ncl.ac.uk/archive/mithras/text.htm
http://www.iranian.com/History/Sept97/Mitra/ ].


Circul Creationismului
de William Edelen - 1999
http://www.infidels.org/library/mod...reationism.html

Citind marturia isterica a preotului crestin fundamentalist in fata Comisiei Scolare Centrale a statului Kansas, mintea imi fugi inapoi in 1925. Procesul Scopes * in orasul crestin-fundamentalist Dayton din Tenessee s-a tinut in acel an exact in jurul aceleeasi chestiuni. Prostia biblica militanta si religioasa cerea sa fie ascultata.
William Jennings Bryan a fostul purtatorul de cuvant al fundamentalistilor. Clarence Darrow si-a oferit serviciile gratuit (fiind aparatorul tanarului Scopes) pentru a-l demola in curte pe Bryan.
The New York Times l-a numit ’cel mai incredibil proces din intreaga istorie a dreptului anglo-saxon.’
Will Rogers s-a exprimat astfel: ’William Bryan si fundamentalistii ar putea face Tennessee-ul intermezzo-ul Americii, dar nu pot face din Statele Unite un carnaval de strada.’
Editorialistul de geniu H. L. Mencken a scris in editorialul sau pentru ziarul la care lucra in acea perioada - The Baltimore Evening Sun - editorial care insa aparea in mai multe ziare nationale:
’William Bryan s-a transformat acum intr-un papa amarat al predicatorilor de Biblie loviti aprig de somaj in evul stiintei si care piseaza vreo mana de tembeli in aplecaturi parasite purtand nume de biserica de prin spatele vreunui depou de cai ferate. Predicile si cuvantarile lor sunt grotesti, frizand imbecilitatea.’
Iata insa ca astazi, in 1999, numere rasuflate ale acestui circ trasnit sunt reluate in Topek, Kansas si alimentate de predicatori debili mintal. Este prea aspru termenul ’debil mintal’? Cititi numai un scurt pasaj din stenograma procesului, cand Darrow ii pune intrebari lui Bryan.
Darrow: ’Domnule Bryan, Dumneavoastra considerati ca textul complet al Bibliei trebuie interpretat in mod literal?’
Bryan: ’Da . . . in mod cert.’
Darrow: ’Si in viziunea Dumneavoastra cand afirma Biblia ca a avut loc potopul?’
Bryan:’Acum doua mii trei sute patruzeci si opt ani inainte de Cristos, atunci totul fiind distrus mai putin pestii, pentru ca ei puteau sa innoate.’
Darrow: ’Nu stiti ca exista civilizatii antice care preced cu mii de ani aceasta data?’
Bryan:’Nu poate fi asa, altfel Biblia ne-ar fi spus-o.’
Darrow: ’Credeti in faptul ca soarele a fost creat a patra zi asa cum ne-o spune Biblia?’
Bryan:’Bineinteles, sigur ca da.’
Darrow: ’Atunci, conform povestii biblice au existat insa o dimineata si o seara in primele trei zile fara sa fi avut soare.’
Si dai si lupta mai departe.
Chiar acum cand ne apropiem de anul 2000, popi analfabeti inca ’piseaza tembeli’ si acest circ traznit este reluat in nestire.
NU TREBUIE UITAT INSA ACEST FAPT EXTREM DE RELEVANT: CRIMELE ORIBILE CU ARMA DE FOC INFAPTUITE DE MINORI PRIN SCOLILE STATELOR UNITE NU AU AVUT LOC IN CENTRELE LIBERALISMULUI, UMANISMULUI SI EDUCATIEI CA BERKELEY CALIFORNIA, HARVARD, CAMBRIDGE, PALO ALTO, ETC. DEMENTA SI OMORURILE FARA ROST AU AVUT LOC IN CELE MAI CLASICE ORASE ALE FUNDAMENTALISMULUI CRESTIN, CU BISERICI RAPANDITE PE LA TOATE RASPANTIILE, PLINE OCHI DUMINICA SI CU SLUJBE ZILNICE: PEARL MISSISSIPPI, WEST PADUCAH KENTUCKY, JONESBORO ARKANSAS, EDINBORO PENNSYLVANIA, SPRINGFIELD OREGON SI LITTLETON COLORADO, TOATE PLINE PANA LA REFUZ CU BISERICI EVANGHELICE SI CU ’CELE ZECE PORUNCI’ ATARNATE PESTE TOT.
Circul religios isi reia seria de spectacole macabre. Fii pe faza !

n.t. - numit si ’Procesul Maimutelor’ (pe realitatea careia s-a construit filmul ’Inherit the Wind’ - 1960 pe care publicul romanesc il cunoaste exact sub denumirea de ’Procesul Maimutelor’), este procesul in care a fost judecat John T. Scopes - 24 ani la momentul procesului - profesor de stiinte generale, absolvent al Universitatii din Kentucky, pentru incalcarea dispozitiilor legale in vigoare cuprinse in asa-numita Lege John Butler sau ‘legea Anti-Evolutie a statului Tenesse’ (the Tennessee Anti-Evolution Act), care sti**** ca este interzis sa fie predata teoria evolutiei speciilor a lui Darwin (sau orice alta teorie care neaga povestea biblica din geneza care spune ca omul a fost creat de Dumnezeu morofolind noroi si suflandu-i in nari) in orice scoala in care statul este finantatorul principal sau minoritar. Informatii detaliate asupra cazului pe site-ul Facultatii de Drept a Universitatii din Missouri, statul Kansas:
http://www.law.umkc.edu/faculty/pro...opes/scopes.htm
http://www.law.umkc.edu/faculty/pro...es/day1jury.htm


Postat de pe 12-10-2002 11:01 PM:

Passaje extrase din lucrarea AU SUJET DE LA ‘SAINTE BIBLE’ de ROBERT G. INGERSOLL, 1894

’. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .
In acea epoca se credea ca paraliticii, epilepticii, surzii, bolnavii mental si multi alti nefericiti loviti de vreo boala, sunt posedati de diavoli; ca diavolii ii luau in posesie si traiau in corpurile barbatilor si femeilor bolnave. Isus credea si el aceasta, a invatat pe altii sa o creada, si a pretins ca vindeca bolile alungand demonii din nebuni si bolnavi. Azi stim, daca stim ceva pe lumea asta, ca bolile si afectiunile nu sunt produse de diavoli; Azi stim, daca stim ceva pe lumea asta, ca dracii nu salasuiesc in trupurile celor bolnavi;
Cei inteligenti nu mai cred in vrajitoare, magicieni, ‘inviati’ si draci, si sunt total convinsi ca fiecare cuvant din Noul Testament pe tema exorcizarii este completa idiotenie.
Daca Isus a zis si a facut ceea ce afima cei trei scriitori ai Evangheliilor, atunci clar ca e o minciuna. Poate fi un fapt ca diavolul la ispitit pe Isus? Poate fi un fapt ca acesta l-a dus pe Isus sus pe templu si l-a convins sa sara?
Exista in intreaga literatura universala ceva mai perfect idiot? Putem noi crede azi ca Isus a re-inviat morti? O vaduva traind la Nain urmeaza trupul fiului ei spre groapa; Isus opreste procesiunea funerara si readuce tanarul dintre cei morti dandu-l in bratele mamei sale. Tanarul om dispare. Nu am mai auzit niciodata vorbindu-se de el. Nimeni nu manifesta nici un interes pentru omul revenit dintre cei morti. ‘Luca’ este singurul care povesteste aceasta patanie. Sa nu fi auzit Matei, Marcu si Ioan de aceasta fapta a Mantuitorului lor, sau n-au crezut-o si astfel nu au mentionat-o? Ioan zice ca Lazar a fost inviat; Matei, Marcu si Luca tac malc. Desi asta ar fi fost mai miraculoasa decat invierea din morti a fiului vaduvei din Nain. Acesta nu a stat mai multe zile in groapa, el era doar spre drumul spre cimitir, insa Lazar era mort in toata regula, incepuse sa se descompuna . . .
Culmea, nici Lazar nu a suscitat nici cel mai mic interes. Nimeni nu l-a intrebat nimic despre lumea cealalta. Nimeni n-a intrebat de ai lor care au murit. Cand acesta (Lazar) a murit a doua oara nimeni nu a zis: ‘Nu avea teama, a mai fost odata acolo si stia exact unde se ducea’.
Noi nu credem in miracolele facute de Mahomed, si cu toate acestea ele sunt tot atat de ‘dovedite’ ca si cele ale lui Isus. Daca un om ar veni azi si ar pretinde ca invie morti, ca alunga demoni, l-am considera nebun. Ce sa zicem de Isus? Daca vrem sa-i salvam reputatia trebuie sa pretindem ca n-a inviat niciodata morti; ca n-a zis nicioadata ca a scos draci din oameni.
Trebuie sa acceptam ca aceste lucururi tampite si imposibile au fost scornite de discipolii lui Isus care il vroiau zeificat. In aceste zile ale ignorantei acestea faceau sa creasca reputatia lui Isus, insa azi ele il pun in pericolul de a deveni ridicul, discreditand deasemenea autorii Evangheliilor.
Mai putem noi astazi crede ca un ‘inger al Domnului’ venea si tulbura apa scaldatoarei din Betesda (Ioan 5:2 - 4) si ca oricine intra atunci in bazin, in apa proaspat tulburata, se vindeca de orice? Si cu toate acestea
Evanghlia dupa Ioan crede si povesteste aceste absuridtati.
In epoca apostolilor si inca multe secole dupa aceasta lumea era plina de supranatural. Aproape tot ce se intampla era privit ca miraculos. Dumnezeu era guvernatorul direct al acelei lumi. Daca oamenii erau buni, Dumnezeu le dadea un sezon bun de recoltat; daca erau rai insa le dadea inundatii, inghet si foamete. Daca se intampla ceva pozitiv, aceasta era exagerata pana cand devenea un miracol.
Despre cauza evenimentelor, despre aceasta implacabila si inconturnabila inlantuire de cauze si de efecte, lumea nu avea inca nici o idee si nici o cunostinta. Un miracol e semnul peste timp al fraudei si a inselaciunii. Intotdeauna.
Niciodata nu au fost facute miracole si nici un om cinstit si sanatos la cap nu a pretins vreodata ca a facut miracole si nu o va face vreodata.
Daca Isus a facut intr-adevar miracolele care ii sunt atribuite, daca a vindecat paraliticii si nebunii, daca a dat auzul la surzi si vederea la orbi, daca a vindecat leprosii cu un cuvant si cu o atingere a dat viata si simtire unui membru uscat, daca el a dat simtire si miscare, caldura si gandire unui corp rece si in putrefactie, daca a invins moartea si a salvat de la moarte trupurile livide, nici un cuvant nu s-ar fi auzit contra lui, nici o mana nu s-ar fi ridicat, poate cu exceptia celei pentru a face rugaciune si a da slavire. In prezenta sa toti ar fi fost cu capetele descoperite, toti in genunchi la pamant.
Nu e curios ca la procesul lui Cristos nu s-a gasit nimeni care sa zica un cuvant in favoarea sa? Nimeni nu s-a ridicat si a zis: ‘Am fost un lepros si acest om m-a vindecat cu o atingere.’ Nici o femeie nu a zis: Sunt vaduva lui Nain si uitati aici pe fiul meu pe care acest om la inviat din morti.’ Nici un om nu a zis: ‘Eram orb si acum uitati-va vad, iar acest om mi-a redat vederea.’
Toti tacuti. Toti absenti.
Daca Cristos era intr-adeavar Dumenzeu, ar fi cunoscut viitorul. In fata lui istoria s-ar fi derulat ca un caleidoscop. Ar fi stiut cum au fost interpretate cuvintele sale. Ar fi stiut cate crime, cate orori, cate infamii se vor comite in numele sau. El ar fi stiut si vazut cum flacarile dementei fanatice ale persecutiei se vor sui avide peste trupurile nevinovate ale milioanelor de martiri de pe altarul nebuniei numite crestinism. El ar fi stiut ca mii si mii de barbati si femei vor zace in puscariile bisericii, in tenebrele superstitiei bolnave, la limita umana a indurarii. El ar fi stiut ca Biserica Sa va inventa si folosi instrumente inimaginabile de tortura. Ca fidelii sai vor recurge la bate si roti, la lanturi si fierastraie. Ar fi vazut orizontul iluminat de flacarile razboaielor religioase. Ar fi stiut ce fel de credo-uri vor apare ca ciupercile otravite dupa ploaie din fiece text despre el. Ar fi vazut sectele ingnorante angajandu-se in razboaie intre ele. Ar fi vazut milioanele de oameni construind la ordinele preotilor inchisori pentru semenii lor. Ar fi vazut miile de esafoade imbibate de sangele celor mai buni si mai curajosi. Ar fi auzit urletele, ar fi vazut fetele albite de agonie. Ar fi auzit racnetele si gemetele martirilor adevarati. Ar fi stiut ca se vor scrie comentarii pe marginea spuselor sale cu spada pentru a fi citite la lumina rugurilor. Ar fi vazut interpolarile, minciunile, adausurile, falsificarile pe care ipocritii le vor scrie si le vor zice. Ar fi vazut toate razboaiele care se vor duce in numele sau, ar fi stiut ca pe deasupra campurilor de morti, inchisorilor, esafoadelor si executiilor, timp de o mie de ani va flutura steagul imbibat de sange al crucii.
Ar fi stiut ca ipocrizia va fi sanctificata, beatificata si incoronata. Ca credulitatea va dirija lumea. Ar fi stiut ca libertatea va disparea pentru o mie de ani de pe Terra. El ar fi stiut ca Papii si Regii vor reduce la sclavie sufletele si trupurile oamenilor; Ar fi stiut ca acestia vor persecuta si distruge inventatorii si descoperitorii, ganditorii si filosofii; Ar fi stiut ca biserica sa va stinge sfanta lumina a ratiunii si va lasa lumea fara o stea;
Ar fi vazut discipolii sai stingand ochii oamenilor, jupuidu-i de vii, taindu-le limbile, cautandu-le toti nervii durerii.
Si cu toate astea, el sta acolo mort, cu buze stranse si nu zice nimic.
De ce n-a vorbit? De ce n-a zis el discipolilor sai si intregii lumii: ‘Nu trebuie sa ardeti, sa inchideti si sa torturati in numele meu. Nu trebuie sa va persecutati aproapele.’
De ce n-a zis in mod clar: ‘ Sunt Fiul lui Dumnezeu.’ sau ‘Sunt Dumnezeu.’ De ce nu a explicat el Trinitatea, si a lasat atata controveresa si venin? De ce n-a zis el ce fel de botez i-ar place sa se intample pe Terra? De ce n-a scris el o Evanghelie sau o carte in care sa-si afirme principiile? De ce n-a frant el lanturile sclaviei? De ce n-a zis el daca Vechiul Testament este sau nu cuvantul inspirat al lui Dumnezeu? De ce n-a scris el insusi Noul Testament? De ce a dat el cuvintele sale spre a fi spuse si pastrate de catre ignoranta abjecta, ipocriziei si hazardului? De ce n-a zis el ceva pozitiv si clarificator despre Lumea Cealalta? De ce n-a schimbat el speranta vaga intr-un paradis intr-o voioasa cunoastere a lumii celeilalte? De ce nu ne-a zis el nimic despre Drepturile Omului, de Libertatea mainilor si spiritului? De ce s-a dus el mut spre moarte, abandonand lumea in mana mizeriei si indoielii?
Am sa va zic de ce. ERA UN SIMPLU OM, SI NU STIA NICI EL !


Postat de pe 12-11-2002 06:38 AM:

quote:

Pe 2002-10-12 00:16, peregrine a scris:
Mane, mi se pare curios la einstein o chestie
Toata viata a fost ateu.
Cu putin inainte sa moara, a devenit crestin.
Why ?
Dumnezeu poate fi demonstrat si gasit in matematica si fizica ?
Oare ?
Si daca da, atunci sa cred ce spune popa la biserica ?



“Iata-ma stand aici si scriind, la 67 de ani, ceva care seamana cu propriul meu necrolog. Fac asta nu numai deoarece doctorul Schillp m-a convins sa o fac, ci si fiindca cred si eu insumi ca este bine sa arati celor ce se straduiesc alaturi de tine cum iti pare, in retrospectiva, propria stradanie si cautare.
……..

Pe cand eram un tanar destul de precoce am trait intens sentimentul zadarniciei sperantelor si straduintelor care ii gonesc in viata, far aragaz, pe cei mai multi dintre oameni. Am inteles curand si cruzimea acestei goane care, in acei ani, era acoperita cu mai multa grija ca acum de ipocrizie si vorbe mari. Fiecare era condamnat, prin simpla existenta a burtii sale, sa ia parte la ceasta goana. Burta putea fi astfel pe deplin satisfacuta, dar nu si omul, ca fiinta care gandeste si simte. O prima cale de a scapa din aceasta situatie o oferea religia, care ii era implantata fiecarui copil de masinaria educatiei traditionale. Asa am ajuns si eu la o religiozitate profunda-desi eram copilul unor parinti complet nereligiosi(evrei)-care a cunoscut insa un sfarsit subit inca la varsta de 12 ani. Lecturarea cartilor de po****rizare a stiintei m-a condus curand la convingerea ca multe din cele ce se povestesc in Biblie nu pot fi adevarate. Urmarea a fost o veritabila euforie a liberei cugetari, impinsa pana la fanatism, unita cu impresia ca tineretul este mintit cu buna stiinta de catre stat; era o impresie zdrobitoare. Neincrederea fata de orice fel de autoritate, care a crescut din aceasta experienta, o atitudine sceptica fata de convingerile care erau vii in ambianta sociala din acea vreme nu m-au mai parasit niciodata, chiar daca si-au pierdut mai tarziu din ascutime, datorita unei mai bune intelegeri a relatiilor cauzale.

Imi este clar ca paradisul religios al copilariei, pe care l-am pierdut in acest fel, a fost o prima incercare de a ma elibera de catusele unei existente „strict personale”, ale unei existente dominate de dorinte, sperante si sentimente primitive. Caci exista aceasta lume mare, care este independenta de noi oamenii si sta in fata noastra ca o mare si vesnica enigma, macar in parte accesibila vederii si gandirii noastre. Contemplarea ei are efectul unei eliberari si curand mi-am dat seama ca multi dintre oamenii pe care am invatat sa-i pretuiesc si sa-i admir si-au gasit libertatea si siguranta interioara daruindu-se pe de-a-ntregul cercetarii ei. Cuprinderea prin gandire a acestei lumi extrapersonale, in cadrul posibilitatilor ce ne stau la indemana, mi-a aparut, pe jumatate constient, drept cel mai inalt tel al vietii. Oamenii cu aceeasi atitudine, din prezent si din trecut, ca si judecatile la care au ajuns ei au fost pentru mine bucurii ce nu se pot pierde. Calea spre acest paradis nu era atat de comoda si de atragatoare ca si calea spre paradisul religios; dar ea s-a dovedit demna de incredere si nu am regretat niciodata ca am ales-o.


Albert Einstein, fizician german
Membru al Academiei Prusiene
Premiul Nobel in 1921


[ Acest Mesaj a fost editat de: iulisiz pe 2002-12-11 08:39 ]

[ Acest Mesaj a fost editat de: iulisiz pe 2002-12-11 08:41 ]


Postat de pe 12-13-2002 01:20 PM:

Iulisiz, iti multzumesc pentru acest text extraordinar, care eabiliteaza pe Einsein, ca om al credintzei in Dumnezeu, si te felicit pentru promptitudinea ta !
iti aruiesc un mic colind, numai domniei ale :

La casutza care, pe HRISTOS primeste,
Pruncul sfant pogoara, si cu drag graieste:

Viatza sa va fie, numai bucurie,
Sfanta sarbatoare, numai inaltare,
Anul care vine, numai roduri pline,
De la CEL din Cer,
Lerui, Doamne, Ler !
AMIN !


Toate orele sunt GMT. Acum este 09:22 PM.
Afiseaza toate 67 postarile din acest subiect pe o singura pagina

Powered by: vBulletin Version 2.2.9
Copyright © Jelsoft Enterprises Limited 2000 - 2002.